Electroliții sunt foarte importanți pentru multe funcții din organism. Aceștia sunt necesari pentru funcțiile normale ale inimii și creierului, echilibrului fluidelor, pentru a furniza oxigen și multe altele. Este necesar să existe un echilibru între electroliți pentru că fiecare dintre aceștia are un nivel specific în organism.

Sodiul este unul dintre cei mai importanți electroliți din organism, deoarece are rol în foarte multe funcții vitale precum: reglarea tensiunii arteriale, volumul sanguin, transmiterea impulsurilor nervoase, precum și menținerea echilibrului acid/bazic în organism. Concentrația serică de sodiu este reglată de hormonul antidiuretic (favorizează regenerarea apei la nivel renal), sete (conduce aportul de apă), și aldosteron (favorizează reabsorbția sodiului la nivel renal).

Hipernatremie înseamnă concentrații de sodiu în sânge mai mari decât cele normale. Astfel de creșteri sunt frecvent observate în pierderea abundentă de apă prin tractul gastrointestinal împreună cu aportul scăzut de sodiu sau de apă. O sursă comună este clorura de sodiu (sarea de masă).

Cauzele hipernatremiei la câini

Adaosul de sodiu

Cea mai frecventă cauză a excesului de sodiu este terapia cu lichide fără ca pacientul să aibă probleme, în special administrarea prelungită de lichide de înlocuire. Soluția Ringer lactat administrată la o rată de întreținere asigură de 16 ori necesarul mediu de sodiu al câinelui. Dacă este furnizată apă, sodiul ar trebui să rămână în intervalul de referință. Rinichii vor încerca să atenueze hipernatremia prin creșterea excreției de sodiu, dar aceste adaptări sunt modeste, mai ales dacă aportul de apă este limitat. Toxicitatea sării reflectă ingestia de cantități mari de clorură de sodiu; doza toxică acută la câini este de aproximativ 4 grame per kilogram greutate corporală. Acest lucru este rar, dar a fost raportat la câinii care beau din bazine cu apă sărată și oceane sau secundar administrării de apă cu sare pentru a declanșa voma.

Pierderea de apă

O pierdere substanțială de apă apare la câinii cu diabet insipid. Câinii care au alte afecțiuni poliurice, cum ar fi insuficiență renală acută sau disfuncție hepatică, pot deveni, de asemenea, hipernatremici, împreună cu cei care primesc doze mari de diuretice, cum ar fi manitol sau furosemid. Vărsăturile și diareea au o concentrație de sodiu de aproximativ 70 mmol/L; prin urmare, pierderea substanțială de lichid gastrointestinal, fără aportul compensator de apă, poate duce la hipernatremie.

Tulburări hipodipsice

Diverse tulburări ale sistemului nervos central pot duce la un aport inadecvat de apă. Câinii care au astfel de probleme nu experimentează senzații de sete sau nu au funcția cognitivă necesară pentru a căuta și a ingera apă.

Pseudohipernatremie

În funcție de metodologia utilizată, hipoproteinemia poate provoca hipernatremie falsă. Dacă este necesar, sodiul seric trebuie verificat folosind un electrod selectiv cu ioni direcți.

Simptomele hipernatremiei la câini

Atunci când un câine suferă de hipernatremie, poate prezenta unul sau mai multe dintre aceste simptome:

Consecințele hipernatremieila câini

Hipernatremia acută (adică, care are loc peste 24 de ore) determină contracția celulară, dar este deosebit de dăunătoare pentru sistemul nervos central, deoarece por apărea hemoragii intracraniene larg răspândite și leziuni cerebrale ireversibile. Semnele clinice nu sunt observate de obicei până când concentrația de sodiu este foarte mare. Pacienții pot fi foarte obosiți sau pot prezenta convulsii și hipertermie. Aportul masiv de sare pe cale orală duce, de asemenea, la tulburări gastro-intestinale, care pot provoca confuzie cu privire la etiologia hipernatremiei.

În schimb, hipernatremia cronică (adică, care durează mai mult de 24 de ore) este adesea bine tolerată, deoarece declanșează producerea de substanțe chimice active osmotic la nivelul sistemului nervos. Acestea împiedică efluxul de apă și mențin volumul celular normal. Cu toate acestea, corectarea rapidă a hipernatremiei stabilite poate fi problematică, deoarece apa va fi atrasă în compartimentul intracelular și va duce la edem cerebral cu consecințe potențial devastatoare.

Diagnosticul hipernatremiei la câini

Medicul veterinar va lua un istoric detaliat al câinelui tău, inclusiv un istoric al oricărui tratament medical anterior. Va efectua apoi un examen fizic complet. Testele de laborator de rutină includ hemoleucogramă completă, profilul biochimic și analizele de urină. Pentru câinii cu diabet, analiza urinei va dezvălui modificări ale urinei, inclusiv niveluri scăzute de sodiu. Este posibil să fie necesare teste mai specifice pentru diagnosticarea bolilor de bază.

Tratamentul hipernatremiei la câini

Terapia cu fluide este folosită în mod obișnuit pentru a corecta echilibrul electrolitic. La câinii deshidratați, terapia cu fluide trebuie efectuată pentru a corecta tulburările de lichide și electroliți.

Medicul veterinar va măsura nivelurile de sodiu și alți electroliți în timpul tratamentului dar și după el pentru a se asigura că nivelurile de electroliți sunt în limite normale. Tratamentul cauzelor subiacente (de exemplu, diabetul) este esențial pentru rezolvarea completă a problemei și pentru a preveni episoadele viitoare.

Managementul hipernatremiei la câini

În primul rând este foarte important să urmezi instrucțiunile date de medicul veterinar pentru ca blănosul tău să fie bine. Asigurarea aprovizionării continue cu apă pentru câinii cu diabet este indispensabilă. O dietă cu conținut limitat de sodiu poate fi sugerată pentru câinele tău. În cazul în care câinele tău a fost diagnosticat cu hipernatremie, nu îi oferi mâncarea lui normală fără să discuți înainte cu medicul veterinar. Respectă dieta recomandată pentru câinele tău până când se obține recuperarea completă.

Majoritatea câinilor cu hipernatremie fără nicio boală de bază răspund bine și prognosticul este excelent. Cu toate acestea, la câinii cu o boală subiacentă responsabilă de tulburările electrolitice, prognosticul depinde de tratamentul bolii împreună cu corectarea dezechilibrelor electrolitice.

Citește și

Hipernatremia la pisici    

Hiponatremia la câini

Hiponatremia la pisici

Sursă foto: freeimages.com