Toți știm că pisicile adoră să vâneze și adesea ce vânează aduc acasă.

Și pisica ta prinde șoareci, șobolani, veverițe sau alte rozătoare? Din păcate, poate aduce acasă și boli ale rozătoarelor, precum: infecții, paraziți sau toxine pe care le poate lua de la prada ei. Multe din bolile tansmise de rozătoare pot fi fatale dacă nu sunt tratate. Recunoașterea semnelor acestor boli, care variază de la tulburări gastro-intestinale la probleme neurologice, este esențială, deoarece poate fi necesară o atenție promptă a medicului veterinar pentru a salva viața pisicii tale.

Ce sunt bolile rozătoarelor?

Bolile rozătoarelor cele mai des întâlnite includ toxoplasmoza, ciuma, hantavirusul, tularemia, paraziții intestinali și toxinele din rodenticide.

Simptomele bolilor rozătoarelor la pisici

Simptomele bolilor transmise de rozătoare la pisici sunt uneori severe și pot afecta mai multe sisteme din organism.

Multe din simptomele enumerate mai jos pot apărea și în alte boli, așa că cunoașterea caracteristicilor specifice ale fiecărei boli și ce părți ale corpului afectează acestea va ajuta la determinarea cauzei și a tratamentului adecvat.

Simptomele cel mai des întâlnite în bolile transmise de rozătoare la pisici sunt următoarele:

  • Febră
  • Ganglioni limfatici măriți în cap și gât
  • Durere abdominală
  • Icter (îngălbenirea pielii, a membranelor mucoase și a albului ochilor)
  • Insuficiență a unui organ
  • Gingii palide
  • Pierderea coordonării
  • Convulsii

Tipuri de boli ale rozătoarelor la pisici

Există câteva boli ale rozătoarelor care pot afecta pisicile. Cele mai grave sunt bolile bacteriene, contractate prin ingerarea unui rozător sau dacă pisica este mușcată de o rozătoare. Paraziții sunt o îngrijorare comună și tratabilă, dar prezența acestor dăunători poate fi o provocare și necesită timp petru a fi tratată dacă o pisică stă preponderent în aer liber. Boala cauzată de otrăvire (de exemplu, consumul unui șoarece otrăvit) este, de asemenea, îngrijorătoare, deoarece poate fi fatală.

Toxoplasmoza

Toxoplasmoza este una dintre cele mai frecvente boli parazitare la pisici. Această infecție este cauzată de parazitul Toxoplasma gondii. Toxoplasmoza poate afecta multe animale, inclusiv oamenii. Cu toate acestea, pisica este gazda ideală pentru Toxoplasma gondii deoarece este singurul animal la care acest parazit își poate finaliza ciclul de viață.

Pisicile se infectează cu Toxoplasma gondii prin ingerarea chisturilor acestui parazit. Cel mai adesea, acest lucru se întâmplă atunci când pisicile mănâncă rozătoare infectate cu acest parazit. Cu toate acestea, pisicile pot ingera chisturile de Toxoplasma gondii și în timpul îngrijirii după ce intră în contact cu solul sau fecale infectate.

Pisicile infectate cu toxoplasmoză nu vor prezenta adesea simptome. În cazuri rare, pisicile vor dezvolta letargie, probleme gastrointestinale sau chiar probleme respiratorii. Multe pisici rămân purtătoare toată viața.

Oamenii pot lua toxoplasmoza după manipularea așternutului din litieră care conține parazitul și ingerând accidental chisturile. De asemenea, oamenii se pot infesta cu Toxoplasma gondii și după atingerea și ingerarea cărnii contaminate.

Paraziți intestinali

Multe rozătoare sunt infectate cu paraziți intestinali obișnuiți, cum ar fi tenia, anchilostoma și viermii rotunzi. Paraziții intestinali pot provoca diaree, vărsături și scădere în greutate. Unii paraziți intestinali pot fi transmisi altor animale de companie sau oamenilor.

Dacă pisica ta își petrece timpul preponderent în aer liber, recomand efectuarea examenului coproparazitologic de rutină pentru a verifica prezența paraziților intestinali. Medicul veterinar poate prescrie tratamente antiparazitare corespunzătoare pentru a-ți deparazita pisica.

Ciuma

Unele rozătoare sunt purtătoare de ciumă, o infecție cauzată de bacteria Yersinia pestis. Aceasta este în esență aceeași bacterie responsabilă de provocarea infamei „ciumă neagră” din Evul Mediu. Ciuma este adesea transmisă de purici, dar pisicile pot fi infectate și prin ingerarea rozătoarelor infectate.

Pisicile infectate cu Yersinia pestis pot prezenta letargie, depresie, pierderea poftei de mâncare, vărsături, diaree, tuse, dureri musculare și febră. Pisica poate avea ganglionii limfatici măriți, leziuni la nivel bucal. și pierderea în greutate. Tratamentul implică utilizarea de antibiotice și acordarea de îngrijiri de susținere. Cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de supraviețuire.

Este neobișnuit ca oamenii să se infecteze cu Yersinia pestis. Când se infectează, este de obicei printr-o mușcătură de purici. Simptomele și tratamentul sunt relativ similare cu cele la pisici.

Află mai multe informații despre Leptospiroza la pisici.

Hantavirus

Se știe că mai multe tipuri de rozătoare sunt purtătoare de hantavirus. Pisicile pot fi infectate cu hantavirus, dar nu vor prezenta simptome, prin urmare virusul nu este periculos pentru ele. În plus, pisicile nu pot transmite hantavirusul oamenilor.

Cu toate acestea, oamenii pot fi expuși prin contactul cu rozătoarele infectate. Deși complicațiile grave ale hantavirusului sunt mai puțin frecvente la oameni, expunerea poate duce la o afecțiune gravă numită sindromul pulmonar cu hantavirus.

Tularemie

Tularemia este o boală cauzată de bacteria Francisella tularensis purtată de rozătoare și iepuri. Cel mai adesea, pisicile se pot infecta cu această bacterie la sfârșitul primăverii și vara.

Denumită în mod obișnuit „febra de iepure”, tularemia provoacă în general febră ridicată cu debut brusc, ganglionii limfatici de la nivelul capului și gâtului măriți în volum și dureroși, dureri abdominale, icter și insuficiență de organ.

Tularemia este diagnosticată prin teste de laborator, cum ar fi o hemoleucogramă completă (CBC), un panou de chimie a sângelui și o analiză de urină. Poate fi necesară o ecografie pentru a verifica dacă există mase în organele interne ale pisicii infectate.

În astfel de situații, tratamentul trebuie să fie precoce și agresiv, implicand antibiotic și îngrijiri de susținere.

Toxinele din rodenticide

Rodenticidul, sau otrava de șobolan, este foarte toxic pentru pisici. Această toxicitate nu este transmisă tehnic de la rozătoare la pisici; rezultă din contactul cu otrăvuri menite să omoare rozătoarele. Pisicile pot mânca otravă de șobolan care a fost plasată în și în jurul casei. Mai frecvent, pisicile sunt expuse la otravă după ce au mâncat în totalitate sau parțial o rozătoare care a ingerat-o.

Rodenticidul este periculos pentru pisici, chiar și în cantități mici. Aceste otrăvuri pot provoca letargie, tulburări gastro-intestinale, gingii palide, pierderea coordonării și convulsii.

Dacă bănuiești că pisica ta a fost expusă la otravă de șobolan, mergi imediat la cea mai apropiată clinică veterinară pentru a se iniția imediat tratamentul corespunzător. Există mai multe tipuri de otravă de șobolan, așa că simptomele și tratamentele vor varia. Cunoașterea rodenticidului pe care pisica ta l-a ingerat va ajuta la începerea tratamentului adecvat.

Prognosticul pentru pisicile cu boli de rozătoare

Pisicile se pot recupera după bolile transmise de rozătoare, dar șansele de supraviețuire sunt cele mai bune atunci când se aplică un tratament rapid și agresiv, care este specific bolii de care pisica suferă. Întârzierea tratamentului poate duce la decese din cauza infecțiilor bacteriene (cu excepția hantavirusului) sau a expunerii la rodenticid.

Cum să previi bolile rozătoarelor

Dacă vezi că pisica ta are o rozătoare moartă sau pe moarte în gură sau lângă ea, încearcă să îndepărtezi rozătoarea pentru a împiedica pisica să o mănânce.

Întotdeauna este recomandat să porți mănuși de unică folosință când manipulezi rozătoare. Ca strat suplimentar de protecție împotriva hantavirusului, se recomandă și folosirea unei măști.

După expunerea la o rozătoare, este important să urmărești cu atenție pisica timp de câteva zile. Apelează imediat la medicul veterinar dacă pisica ta prezintă semne de boală. Dacă pisica ta vânează în mod regulat, este necesar să mergi cu ea mai des la medicul veterinar pentru a detecta bolile și paraziții care sunt transmiși de rozătoare.

Toate pisicile ar trebui să fie supuse prevenirii puricilor pe tot parcursul anului. Ia în considerare și prevenirea căpușelor. Evită utilizarea rodenticidelor în jurul casei pentru a reduce riscul de expunere la otravă pentru șobolani.

Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru a minimiza expunerea este să ții pisica în casă.

Află mai multe informații despre:

Secreții nazale la pisici

Paraziți gastro-intestinali la pisici

Sursă foto: freeimages.com