Esential
Boala hemoragică a iepurilor este cauzată de un lagovirus din familia Calciviridae, cunoscută și sub denumirea de boala hemoragică viral, care este fatal în special la iepurii neimunizați. Unele tulpini din această familie afectează și iepurii de câmp și iepurii cu coadă de bumbac. Rata de mortalitate în cazul acestei boli este cuprinsă între 70 – 100%.
Pentru ca iepurii să fie protejați împotriva acestei boli fatale, ideal este ca proprietarii să îi vaccineze atât împotriva tipurilor RHDV1, cât și a RHDV2.
Ce este calicivirusul la iepuri?
Acest virus face parte din genul Lagovirus, familia Calciviridae. Provoacă infecție generalizată la iepuri, infecție care se caracterizează prin necroză hepatică, coagulare intravasculară diseminată urmată de moarte rapidă. Lagovirusurile de iepure includ, de asemenea, calicivirusuri înrudite, cum ar fi virusul sindromului iepurelui brun european.
Boala hemoragică la iepuri, pare să fi evoluat dintr-un calicivirus avirulent preexistent la iepuri. Aceste tipuri de calicivirusuri nevirulente au circulat inofensiv pe mai multe continente, precum Europa, Noua Zeelandă și Australia. Pe toată perioada evoluției, calicivirusul s-a împărțit în șase serotipuri foarte distincte, toate extrem de patogene.
Cele trei tulpini ale bolii hemoragice a iepurilor sunt RHDV, RHDVa și RHDV2. RHDV (denumit și RHDV, RHDV1 sau ca RHD clasic) afectează numai iepurii europeni adulți. Acest virus a fost raportat pentru prima dată în China în 1984, care apoi s-a răspândit în mare parte din Asia, Europa, Australia și în alte continente. Câteva focare izolate de RHDV au avut loc în Statele Unite și Mexic, dar au rămas localizate și au fost eradicate.
În anul 2010, în Franța s-a identificat un nou tip de lagovirus, denumit virusul bolii hemoragice a iepurelui de tip 2. În comparație cu celelalte tipuri de lagovirus, acesta prezintă caracteristici genetice, antigenice și patogene distincte. Foarte important de reținut este că acest nou lagovirus a dus la moartea iepurilor vaccinați împotriva RHDV și a afectat iepuri europeni tineri, precum și iepurii de câmp.
Cum se răspândește calicivirusul la iepuri?
Virusul bolii hemoragice este extrem de contagios. Transmiterea se face prin contact direct cu animale, carcase, blană, fluide corporale infectate și în timpul împerecherii. În cazul iepurilor care supraviețuiesc acestei infecții, ei pot fi contagioși timp de 2 luni. Răspândirea virusului se face și prin intermediul muștelor, puricilor, țânțarilor, îmbrăcăminții, alimentelor, cuștilor, așternuturilor, hrănitoarelor și a apei contaminate. Un alt factor care duce la răspândirea virusului este reprezentat de prădătorii infectați care elimină virusul prin fecale.
Calicivirusurile sunt extrem de rezistente în mediul înconjurător, putând supraviețui perioade lungi de timp când afară este foarte frig, în perioadele calde rezistă până la trei luni și jumătate, iar la temperaturi moderate rezistă și opt luni de zile. Luni de zile persistă și în carnea infectată, iar în cazul carcaselor în descompunere, acestea pot supraviețui mai mult timp. Alt factor care a contribuit major în răspândirea virusul a fost și este reprezentat de importul de carne de iepure în regiunile în care această boală nu era prezentă.
Simptomele calicivirusului la iepuri
În cazul tulpinii RHDVa perioada de incubație este de 1 – 2 zile, pe când în cazul tulpinii RHDV2 perioada de incubație este de 3 – 5 zile. Iepurii care sunt infectați cu tulpina RHDV2 au mai multe șanse să prezinte semne clinice subacute sau cronice.
Rata de apariție a semnelor clinice poate varia în boala hemoragică. De exemplu, în cazurile acute, iepurii sunt găsiți morți, fără ca aceștia să fi prezente semne de boală.
În cazurile acute, iepurii sunt apatici, inactivi și prezintă reticența la mișcare. Pot prezente febră până la 42 grade Celsius și frecvență respiratorie și cardiacă crescută. De asemenea sunt prezente și secreții cu sânge la nivel nazal, bucal sau vulvar, iar în urină și fecale se întâlnește sânge. Înainte ca iepurele să moară se poate observa că el preferă să stea în decubit lateral, prezintă convulsii și poate intra în comă înainte de a muri. Iepurii cu forma acută mor în general în decurs de 12 până la 36 de ore de la debutul febrei.
Alte semne clinice care se observă în boala hemoragică la iepuri sunt:
- Letargie
- Anorexie
- Febră
- Pierdere în greutate
- Icter
- Sângerare de la nivel nazal
- Dilatare gastro-intestinală (la examenul necropsic)
- Aritmie cardiacă
- Suflu cardiac
- Anomalii neurologice
De multe ori iepurii care sunt infectați nu prezintă simptome ale bolii și mor brusc. În cazul în care simptomele sunt prezente, moartea va surveni în decurs de 1 – 2 săptămâni de la apariția simptomelor și, ca și cauză principală este insuficiența hepatică.
Sunt iepuri care, după ce s-au infectat cu variantele RHDVa sau RHDV2 ale virusului, diseminează virusul fără a prezenta semne de boală. Iepurii care supraviețuiesc în urma infectării cu virusul bolii hemoragice dezvoltă o imunitate puternică față de varianta virală specifică cu care au fost infectați.
Dacă ai un iepure care prezintă simptome specifice bolii, trebuie să apelezi imediat medicul veterinar.
Diagnosticul calicivirusului la iepuri
Diagnosticul prezumtiv se va pune pe baza semnelor clinice și a leziunilor descoperite în urma necropsiei. Diagnosticul final se va pune în urma detectării virusului.
Hemoleucograma completă de la iepurii cu infectați cu acest virus arată adesea niveluri scăzute de globule albe și trombocite, iar biochimia sângelui arată creșterea enzimelor hepatice. Pot fi prezente și semne ale insuficienței hepatice, inclusiv creșterea acizilor biliari și bilirubinei și scăderea glucozei și a colesterolului. În urma analizelor urinei vor fi identificate bilirubinurie, proteinurie și GGT urinar ridicat.
Leziunea post mortem cel mai des întâlnită la iepurii infectați cu virusul bolii hemoragice este necroza hepatică extinsă. Uneori pot fi observate și hemoragii multifocale, splenomegalie, bronhopneumonie, hemoragie sau edem pulmonar și necroză miocardică.
Pentru că majoritatea calicivirusurilor nu pot fi cultivate în cultura celulară, sunt adesea folosite metode de detectare virală bazate pe anticorpi și acid nucleic. De asemenea, pentru identificarea virusului se folosesc de multe ori teste Real Time PCR. Alte teste care se folosesc pentru identificarea virusului sunt ELISA, microscopia electronică, teste de imunocolorare, testul Western blot și hibridizarea in situ.
Cum îți poți proteja iepurele împotriva calicivirusului?
Toți proprietarii de iepuri trebuie să se asigure că blănoșii lor sunt vaccinați împotriva acestei viroze. Administrarea vaccinului se face la vârsta de 10 săptămâni și va proteja iepurele timp de un an.
Trebuie reținut că nici un vaccin nu este 100% eficient în prevenirea infecției cu acest virus, de aceea trebuie luate și măsuri de precauție suplimentare pentru a ajuta la prevenirea infecției.
Prevenirea infecției cu calicivirus la iepuri
Virusul bolii hemoragice poate rămâne în mediu pentru o perioadă lungă de timp și poate fi transmis pe obiecte și prin intermediul unor insecte. Următoarele măsuri de precauție pot reduce riscul de infecție:
- Dacă ai iepure ca animal de companie, este ideal să îl ții preponderent în casă
- Primul lucru pe care trebuie să îl faci atunci când îți iei un iepure ca animal de companie, este să mergi la veterinar pentru a începe procesul de vaccinare.
- Dacă stai la curte, asigură-te că nu vei avea ca musafiri iepuri sălbatici
- Decontaminează în mod regulat echipamentele și materialele, inclusiv cuștile, boluri de mâncare și apă, fie cu înălbitor de 10%, fie cu hidroxid de sodiu 10%
- Limitează contactul și manipularea iepurilor de companie cărora nu le știi istoricul
- După manipularea iepurilor, decontaminează-ți mâinile, încălțămintea și îmbrăcămintea
- Periodic efectuează deparazitări externe
- Controlează pe cât posibil insectele (mai ales muștele), indiferent dacă îți ții iepurele afară sau înăuntru
- Aruncă zilnic alimentele care nu au fost consumate
- În cazul achiziționării unor iepuri noi, este ideal ca aceștia să fie băgați în carantină
Află mai multe informații despre:
Sursă foto: freeimages.com
