Ce sunt convulsiile?

Convulsiile sunt una dintre afecțiunile neurologice cel mai frecvent raportate la câini. O criză poate fi numită și convulsie și este o tulburare temporară involuntară a funcției normale a creierului, care este de obicei însoțită de o activitate musculară incontrolabilă.

Epilepsia este un termen folosit pentru a descrie episoadele repetate de convulsii. În cazul epilepsiei, convulsiile pot fi unice sau pot apărea în grupuri și pot fi rare și imprevizibile sau pot apărea la intervale regulate.

Ce cauzează convulsii?

Există multe cauze ale convulsiilor. Epilepsia idiopatică, cea mai frecventă cauză a convulsiilor la câine, este o tulburare ereditară, dar cauza ei exactă nu este cunoscută. Alte cauze includ boli hepatice, insuficiență renală, tumori cerebrale, traumatisme cerebrale sau toxine.

Convulsiile apar adesea în momentele în care activitatea creierului se schimbă, cum ar fi atunci când câinele tău se bucură foarte mult, în timpul hrănirii, în timpul somnului sau când se trezește. Câinii afectați pot părea complet normali între crize.

Ce se întâmplă în timpul unei convulsii tipice?

Convulsiile constau din trei componente:

  • Faza pre-ictală (aura) este o perioadă de comportament alterat în care câinele se poate ascunde, poate apărea nervos sau poate căuta proprietarul. Poate fi neliniştit, nervos, poate plânge, tremura sau saliva. Acest lucru poate dura de la câteva secunde la câteva ore. Această perioadă precede activitatea de convulsii, de parcă câinele simte că ceva este pe cale să se întâmple.
  • Faza ictală poate dura de la câteva secunde până la câteva minute și poate varia în aspect. Faza ictală poate varia de la modificări ușoare ale conștientizării mentale, cum ar fi o privire amețită, tremurări ușoare, privirea fără țintă, linsul buzelor, până la o pierdere completă a conștiinței și a funcției corpului. Dacă câinele se confruntă cu un grand mal sau o criză în toată regula, el va prezenta spasme musculare neregulate și pierderea cunoștinței. Câinele cade de obicei pe o parte și poate da agitat din picioare în timp ce pare a fi altfel paralizat. Capul va fi adesea tras pe spate. Pot apărea urinarea, defecarea și salivația. Dacă criza nu a încetat în cinci minute, se spune că câinele este în stare de epilepsie sau convulsii prelungite.
  • În timpul fazei post-ictale sau în perioada imediat după încheierea crizei, există confuzie, dezorientare, salivație, stimulare, neliniște sau chiar orbire temporară. Nu există o corelație directă între severitatea crizei și durata fazei post-ictale.

Este o criză dureroasă sau periculoasă pentru câine?

În ciuda aspectului dramatic și violent al unei convulsii, convulsiile nu sunt dureroase, deși câinele poate simți confuzie și se poate panica. Contrar credinței populare, câinii nu își înghit limba în timpul unei convulsii. Dacă îi bagi degetele pentru a-i scoate limba afară, nu-ți vei ajuta câinele și riști să fii mușcat foarte rău sau să îți rănești câinele. Important este să îți protejezi câinele sau să se rănească de obiectele sau mobilierul care se află pe lângă el când o convulsie începe. Atâta timp cât se află pe podea sau pe sol, există puține șanse de a se leza.

O singură criză este rareori periculoasă pentru câine. Cu toate acestea, dacă câinele are mai multe convulsii într-o perioadă scurtă de timp (crize în grup) sau dacă o criză continuă mai mult de câteva minute, temperatura corpului începe să crească. Dacă hipertermia (temperatura corporală crescută) se dezvoltă secundar unei convulsii, trebuie abordat un alt set de probleme.

Ce este statusul epilepticus?

Statusul epilepticus este o situație gravă și care pune viața în pericol. Se caracterizează printr-o criză care durează mai mult de cinci minute. Cu excepția cazului în care se administrează imediat anticonvulsive intravenoase pentru a opri activitatea convulsivă, câinele poate muri sau poate suferi leziuni ireversibile ale creierului. Dacă apare starea epileptică, trebuie să soliciți imediat tratament de urgență.

Acum că s-a terminat criza, putem afla de ce s-a întâmplat?

După ce un câine are un episod de convulsii, medicul veterinar va începe prin a face o anamneză amănunțită, concentrându-se pe posibilele expuneri la substanțe otrăvitoare sau halucinogene sau orice antecedente de traumatism cranian. Medicul veterinar va efectua, de asemenea, un examen fizic, analize de sânge și urină și uneori o electrocardiogramă. Aceste teste exclud tulburări ale ficatului, rinichilor, inimii, electroliților și nivelurilor de zahăr din sânge.

Dacă aceste teste sunt normale și nu există nicio expunere la otravă sau traume recente, se pot recomanda diagnostice suplimentare, în funcție de severitatea și frecvența convulsiilor. Crizele ocazionale (mai puțin frecvente de o dată pe lună) nu sunt la fel de îngrijorătoare, dar pot deveni mai frecvente sau mai severe. În acest caz, poate fi efectuată o analiză a lichidului spinal.

De asemenea, medicul veterinar poate cere un CT sau RMN pentru a analiza direct structura creierului.

Cum sunt tratate sau prevenite convulsiile?

Tratamentul începe de obicei numai după ce un animal de companie are:

  • mai mult de o criză pe lună,
  • grupuri de convulsii în care o criză este urmată imediat de alta
  • crize de grand mal care sunt severe sau prelungite.

Cele două medicamente cel mai frecvent utilizate pentru tratarea convulsiilor la câini sunt fenobarbitalul și bromura de potasiu. Cercetările privind utilizarea altor anticonvulsive sunt în desfășurare. Terapia combinată este adesea folosită pentru câinii care răspund slab la tratamentele standard.

Odată ce medicamentul anticonvulsiv este început, acesta trebuie administrat pe viață. Există dovezi că, dacă medicamentele anticonvulsive sunt începute și apoi întrerupte, câinele poate avea un risc mai mare de a dezvolta convulsii mai severe în viitor. Chiar și câinii fără antecedente de convulsii sau epilepsie pot fi induși la convulsii dacă li se administrează medicamente anticonvulsive și apoi se le elimină brusc. Dacă medicamentele anticonvulsive trebuie întrerupte sau modificate dintr-un motiv oarecare, medicul veterinar îți va oferi instrucțiuni specifice pentru a face acest lucru.

Află mai multe informații și despre Convulsiile la pisici.