Toxoplasmoza este o boală cauzată de un parazit microscopic numit Toxoplasma gondii. Aproape toate animalele cu sânge cald sunt susceptibile la infecția cu Toxoplasma, inclusiv majoritatea animalelor de companie, păsările, animalele de fermă, rozătoarele, oamenii și alte mamifere. Totuși, pisicile domestice și alte specii de feline sunt singurele la care parazitul poate ajunge în stadiul adult și se poate reproduce. Acest lucru face ca pisicile să joace un rol esențial în răspândirea toxoplasmozei.

În stadiul inițial al infecției, pisicile pot elimina prin fecale milioane de oochisturi. După o perioadă cuprinsă între 1 și 5 zile petrecută în mediul înconjurător, aceste oochisturi devin infecțioase.

Oamenii și animalele se pot infecta prin ingerarea de sol, plante sau apă contaminate cu oochisturi infecțioase. Odată ajunși în organism, paraziții proveniți din aceste oochisturi formează chisturi microscopice și intră într-o stare latentă. Aceste chisturi pot rămâne în organism pe tot parcursul vieții animalului, fără a provoca efecte adverse. La toate animalele, cu excepția pisicilor, ciclul de viață al parazitului se oprește, în general, în acest punct. Totuși, la pisici, procesul continuă. Odată ce parazitul ajunge în intestine, începe să se reproducă, generând noi oochisturi care sunt eliminate prin fecalele pisicii timp de aproximativ 1 până la 3 săptămâni, moment în care ciclul reîncepe.

Infecția nu duce întotdeauna la apariția bolii. De fapt, majoritatea oamenilor și animalelor infectate nu prezintă niciun simptom sau semn clinic. Cu toate acestea, anumite grupuri cu risc ridicat pot dezvolta forme severe ale bolii, care le pot pune viața în pericol. Printre acestea se numără anumite mamifere marine (cum ar fi vidrele de mare și focile), fetușii, animalele sau oamenii foarte tineri și persoanele imunocompromise.

Cum se transmite toxoplasmoza?

Pe lângă transmiterea prin fecalele pisicilor, parazitul se poate răspândi și pe alte căi. Pisicile contactează parazitul cel mai adesea consumând pradă infectată (cum ar fi rozătoare sau păsări) care conține chisturi de Toxoplasma în țesuturi; acest lucru se poate întâmpla și în cazul altor animale care se hrănesc cu pradă vie. Oamenii și animalele se pot infecta consumând alimente precum:

  • Carne crudă sau insuficient gătită (în special carne de porc, capră, miel/oaie și vânat) provenită de la animale infectate
  • Lapte nepasteurizat (inclusiv lapte de capră) sau produse lactate provenite de la animale infectate
  • Fructe și legume nespălate, contaminate cu sol care conține oochiști infecțioși
  • Stridii, scoici și midii crude, provenite din apă de mare contaminată cu oochiști

Oamenii se pot infecta în timpul grădinăritului sau al altor activități care implică contactul direct cu solul ori apa contaminate cu fecale de pisică și oochiști infecțioși.

Copiii se pot infecta jucându-se în lăzile cu nisip pe care pisicile îl pot folosi drept litieră. Persoanele și animalele de sex feminin care se infectează pentru prima dată în timpul sarcinii pot transmite parazitul fătului prin intermediul placentei.   Persoanele care manipulează așternutul pisicilor se pot contamina accidental cu oochiști. În cazuri rare, oamenii pot contacta parazitul prin transfuzii de sânge sau transplanturi de organe.

Care sunt semnele toxoplasmozei la pisici?

Aproximativ 15% până la 40% dintre pisicile domestice prezintă anticorpi împotriva T. gondii, ceea ce înseamnă că au fost infectate la un moment dat în viață. Pentru pisicile care au acces afară, cea mai probabilă sursă de infecție o reprezintă prada care conține chisturi tisulare. În cazul pisicilor ținute exclusiv în interior, sursa este carnea crudă sau  insuficient gătită care conține aceste chisturi.

Semnele infecției cu Toxoplasma depind de o serie de factori, precum vârsta, starea sistemului imunitar și stadiul infecției. Majoritatea pisicilor adulte infectate par sănătoase. Totuși, pisicile tinere și unele pisici adulte pot dezvolta boala, manifestând simptome precum:

Pentru fetușii în dezvoltare și pentru pisoii infectați prin intermediul mamei, consecințele sunt de obicei grave, și anume:

  • Avort sau făt născut mort
  • Defecte neurologice severe, inclusiv leziuni cerebrale
  • Leziuni oculare, inclusiv afectarea vederii
  • Creștere deficitară și întârzieri în dezvoltare

Care sunt efectele toxoplasmozei la oameni?

Se estimează că între 25% și 33% din populația lumii este infectată cu Toxoplasma gondii, ceea ce înseamnă peste 2 miliarde de oameni la nivel mondial. Această infecție poate persista pe tot parcursul vieții.

Deși majoritatea persoanelor nici nu știu că sunt infectate, din cauza absenței simptomelor, unele femei însărcinate și multe persoane cu sistemul imunitar compromis prezintă riscul de a dezvolta complicații grave. Femeile infectate înainte de sarcină au, de regulă, o protecție imunitară (anticorpi) împotriva parazitului și nu sunt considerate expuse riscului de a se îmbolnăvi sau de a transmite infecția fătului. Situația este diferită în cazul femeilor infectate pentru prima dată în timpul sarcinii. În astfel de situații, infecția poate cauza complicații care afectează în principal fătul în dezvoltare: de exemplu, avort spontan, moartea fătului sau malformații congenitale similare celor descrise în cazul fetușilor și pisoilor nou-născuți de pisică. Aceste complicații tind să fie mai grave dacă mama este infectată în primul trimestru de sarcină, comparativ cu etapele ulterioare. Deși majoritatea nou-născuților infectați nu prezintă simptome la naștere, mulți dintre aceștia pot dezvolta simptome mai târziu în viață.

Persoanele cu sistemul imunitar slăbit, cum ar fi cele infectate cu HIV sau cele care urmează tratamente chimioterapice, pot dezvolta forme severe ale bolii, indiferent de momentul infectării inițiale. Simptomele pot include febră, stare de confuzie, dureri de cap, convulsii, greață și probleme de coordonare.

Diagnosticul toxoplasmozei la pisici

Stabilirea unui diagnostic cert de toxoplasmoză poate fi dificil. Anomalii hematologice observate la pisicile afectate pot include anemie non-regenerativă, leucocitoză, limfocitoză, monocitoză și eozinofilie. Infecțiile severe pot provoca, de asemenea, leucopenie; în special neutropenie cu deviație degenerativă la stânga. Modificările parametrilor biochimici serici și ale valorilor urinare depind de organele afectate.

Ca metodă de diagnostic, detectarea oochiștilor de T. gondii în fecale, utilizată ca test unic, nu este recomandată din cauza perioadei scurte de eliminare a acestora de către gazdele feline, precum și a similitudinii microscopice dintre oochiștii de T. gondii și cei ai altor paraziți. În plus, identificarea oochiștilor în fecale nu corelează cu dezvoltarea bolii clinice la pisici. În schimb, pentru un diagnostic definitiv ante-mortem se recomandă testarea serologică, titrurile ridicate de IgM (> 1:256) fiind, în general, sugestive pentru o infecție recentă cu T. gondii. Alternativ, se pot utiliza titruri IgG pereche (determinate la un interval de 2-4 săptămâni), deși interpretarea rezultatelor poate fi complexă. Unele pisici pot prezenta o infecție cronică cu T. gondii, în cadrul căreia chisturile tisulare se rup și eliberează din nou bradizoiți în circulație; astfel de episoade pot fi sau nu însoțite de eliminarea oochiștilor, în funcție de statusul imunitar al pisicii.

Testarea pisicilor sănătoase pentru anticorpii anti T. gondii nu este recomandată, deoarece testarea serologică nu constituie un indicator precis al eliminării oochiștilor, iar majoritatea pisicilor care elimină activ oochiști sunt, în acel moment, seronegative.

Tratamentul și prognosticul toxoplasmozei la pisici

Nu există un tratament specific pentru toxoplasmoza felină, însă în cazurile acute sau diseminate, clindamicina este medicamentul de elecție timp de până la 4 săptămâni, fiind însoțită de măsuri adecvate de îngrijire de susținere. Pentru reducerea eliminării de oochiști, se pot administra pirimetamină timp de până la 4 săptămâni sau sulfonamide timp de până la 4 săptămâni; acestea se dovedesc, în general, benefice în faza acută a infecției, însă sunt rareori eficiente în eliminarea completă a acesteia. O alternativă o reprezintă tratamentele combinate cu trimetoprim și sulfonamide timp de 4 săptămâni, putând fi luate în considerare și medicamentele anticoccidiene (de exemplu, toltrazuril, ponazuril).

Prognosticul pentru pisicile care prezintă semne clinice de toxoplasmoză este influențat de o serie de factori, printre care se numără sistemele sau organele afectate și intervalul de timp dintre momentul infectării și începerea tratamentului. În general, dacă semnele clinice se ameliorează în decurs de 2–3 zile de la inițierea terapiei, prognosticul este mai favorabil; totuși, toxoplasmoza care afectează plămânii sau ficatul implică un prognostic rezervat.

Cum poate fi prevenită toxoplasmoza?

Nu există un vaccin disponibil pentru protecția împotriva T. gondii, însă câteva măsuri simple de precauție pot reduce riscul de expunere la parazit și, implicit, riscul de infectare. Reține că riscul de a te infecta cu T. gondii din cauza consumului de carne insuficient gătită sau prin contactul cu mediul înconjurător este mai mare decât riscul de a contracta infecția direct de la pisica ta.

Măsuri generale de precauție:

  • Poartă mănuși atunci când grădinărești sau când atingi solul ori nisipul care ar putea fi contaminat cu fecale de pisică.
  • Spală-te pe mâini cu apă și săpun imediat după ce ai lucrat cu solul sau după ce ai manipulat carne crudă ori insuficient gătită, legume sau produse lactate nepasteurizate.
  • Evită consumul (sau oferirea către animalele de companie) de lapte nepasteurizat sau alte produse lactate nepasteurizate.
  • Spală bine fructele și legumele înainte de a le consuma, în special pe cele cultivate în grădina proprie.
  • Gătește carnea la temperaturi capabile să distrugă *Toxoplasma* și alte organisme infecțioase (temperaturi mai mari de 630C).
  • Spală bine cu apă fierbinte și detergent de vase tocătoarele, cuțitele, chiuvetele și blaturile de lucru imediat după tăierea cărnii.
  • Acoperă lăzile cu nisip din exterior atunci când nu sunt folosite, pentru a împiedica pisicile să le utilizeze pe post de litieră.

Măsuri suplimentare de precauție pentru proprietarii de pisici:

  • Ține pisica în casă pentru a o împiedica să vâneze rozătoare și păsări.
  • Evită să hrănești pisica cu alimente crude.
  • Îndepărtează zilnic excrementele din litieră, înainte ca eventualele oochiști de

Toxoplasma prezente în fecale să devină infecțioase.

  • Spală-te pe mâini după ce cureți litiera și aruncă așternutul folosit în condiții de siguranță, de preferință într-o pungă de plastic sigilată.
  • Dacă pisica are blană lungă în zona posterioară, care tinde să rețină resturi de materii fecale, tunde-o cu grijă. De asemenea, dacă pisica este supraponderală, bolnavă sau suferă de

Măsuri de precauție suplimentare pentru femeile însărcinate sau persoanele cu sistemul imunitar slăbit:

  • Dacă este posibil, evită contactul cu pisicile fără stăpân sau adoptarea unor pisici noi pe durata sarcinii ori a bolii. Dacă o pisică nouă intră în familie în această perioadă, mergi imediat la un control amănunțit pentru a te asigura că este sănătoasă și pentru a primi răspunsuri la eventualele întrebări.
  • Dacă ai o pisică, roagă o altă persoană să curețe litiera, dacă este posibil. Dacă acest lucru nu este realizabil, schimbă așternutul zilnic prin purtarea de mănuși de cauciuc în timpul operațiunii și spălarea cu rigurozitate pe mâini după aceea.

Citește mai multe informații despre:

Principalele parazitoze la animalele de companie