Parvoviroza la câini este o boală foarte contagioasă care poate fi fatală. Cei mai expuşi acestui risc sunt puii cu vârsta cuprinsă între şase săptămâni şi şase luni. Acest virus a fost descoperit in anul 1967 şi a devenit foarte repede o ameninţare gravă pentru sănătatea câinilor. În urma unor experimente efectuate de mulţi oameni de ştiinţă, s-a demonstrat că 1 gram de fecale de la un câine infectat conţine 10.000.000.000 de particule infectante, cantitate suficientă pentru a infecta 10 millioane de câini. Deci nu este de glumă cu acest virus.

Virusul este unul foarte greu de ucis, putând trăi în mediul înconjurător mult timp (5-6 luni, chiar ani în cazul infestărilor masive) si uşor de răspândit în îmbrăcăminte sau încălţăminte. Virusul atacă celulele din intestin, ceea ce va duce la deshidratarea lor. Din păcate un remediu care să fie 100% efectiv, mai ales în cazurile grave, nu există., dar vaccinarea împotriva parvovirusului îl poate ajuta pe companionul tău să fie ferit de această boală.

În continuare voi răspunde la cele mai comune întrebări adresate de către proprietarii de câini în ceea ce priveşte parvovirusul:

Ce este parvoviroza?

Parvoviroza este o boală extrem de contagioasă, care în cele mai multe cazuri este fatală. Este provocată de un virus ADN infecţios, cunoscut sub numele de parvovirus, care cauzează boli severe la câinii tineri şi nevaccinaţi. Acest virus afectează celulele din intestinele câinelui şi le împiedică să absoarbă substanţele nutritive de care organismul are nevoie. Acest lucru se va traduce prin deshidratarea şi slăbirea câinelui.. pe lângă tractul digestiv şi măduva osoasă este foarte afectată de acest virus. Deşi virusul parvovirozei este întâlnit mai des la pui şi câinii adolescenţi, acesta poate afecta şi câinii adulţi sau vârstnici, mai ales dacă nu sunt vaccinaţi.

Cine este în pericol?

Puii tineri (cu vârsta cuprinsă între şase săptămâni şi şase luni) şi câinii adulţi nevaccinaţi, inclusiv cei la care nu s-a efectuat rapelul, sunt cei mai expuşi riscului de a deveni victime ale parvovirozei. Puii sunt cei mai afectaţi, iar la ei evoluţia este, din păcate, una rapidă şi de cele mai multe ori fatală. Tineretul cuprins între şase săptămâni şi şase luni sunt şi ei susceptibili la infecţii secundare sau pot muri din cauza deshidratării.

Un alt lucru foarte important de reţinut este ca atunci când primeşti cadou un căţeluş, ideal este să aibe vaccinul pentru parvoviroză făcut. Solicită dovada că a fost vaccinat, eventual sunaţi medicul veterinar care s-a ocupat de vacciarea lui. Recomand acest lucru pentru că de foarte multe ori, căţeii luaţi de la canise sau crescători autorizaţi nu au vaccinul făcut, cu toate că multor cumpărători li se spune că au vaccinul făcut.

Cum contactează câinii acest virus?

Parvoviroza este o boală incredibil de contagioasă care se răspândeşte foarte repede. Acest virus se găseşte pe multe suprafeţe din mediul înconjurător. Se răspândeşte prin contactul cu fecale contaminate, dar acest virus poate trăi şi pe sol sau suprafeţe din canise, pe mânile noastre, haine sau pantofi care au fost în prealabil contaminate. Câinii îl pot transporta şi pe blană sau labe dacă au intrat în contact cu materii fecale contaminate.

Parvovirusul poate trăi în aer liber luni de zile, chiar ani şi este rezistent la foarte mulţi dezinfectanţi, deşi este susceptibil la înălbitor diluat şi la unele produse de curăţare specializate ultilizate în mod obişnuit în cabinetele şi spitalele veterinare.

Parvovirusul este contagios pentru alţi câini?

Răspunsul este da. Acest virus este extrem de contagios pentru câini şi se răspândeşte extrem de uşor în jurul câinilor şi puilor care nu sunt vaccinaţi. Parvovirusul se răspândeşte prin fluidele corporale, atât fecale, cât şi voma câinilor infestaţi. Există posibilitatea ca patrupedul tău să contacteze virusul atunci când este la plimbarea zilnică dacă adulmecă fecale ale altor câini care pot fi infectaţi.

Oamenii se pot infecta cu acest virus?

Acest virus este unul specific rasei, astfel încât oamenii au propria versiune a virusului. Acest lucru înseamnă că oamenii nu pot contacta virusul de la câini, iar câinii nu pot contacta parvovirusul de la oameni. Cu toate acestea, este important să foloseşti echipament de protecţie (mănuşi şi eventual un halat de unică folosinţă) atunci când intri în contact cu un câine infectat. Chiar dacă virusul nu se transferă la oameni, acesta se poate răspândi cu uşurinţă de la un câine la altul prin intermediul mâinilor sau hainelor contaminate.

Pisicile pot contacta parvovirusul de la câini?

La fel ca noi, şi pisicile au tipul lor specific de parvovirus care provoacă o formă de boală foarte severă, cunoscuă sub numele de panleucopenia felină. În timp ce câinii nu pot contacta parvovirusul felin, pisicile se pot infesta cu parvovirusul canin. Cel mai adesea, pisicile infestate cu parvovirusul canin fac forme clinice mult mai uşoare decât câinii. Totuşi există o tulpină de parvovirus canin care poate provoca boli severe la pisici. Vaccinul împotriva parvovirusului felin, care face parte din vaccinul de bază FVRCP (vaccin contra virusul rinotraheitei, calicivirozei si paneleucopeniei feline), poate oferi o protecţie încrucişată împotriva parvovirusului canin.

Care sunt semnele parvovirozei?

Un câine infectat va începe să aibe simptome în termen de trei până la şapte zile de la infecţie. Ca prim semn în parvoviroză este letargia şi lipsa poftei de mâncare. O dată cu progresarea infecţiei va fi prezentă febra, vărsături severe, scaun diareic urât mirositor cu sânge, depresie, frecvenţă cardiacă ridicată, hipotermie, colaps, moarte subită.

Care sunt etapele parvovirozei?

Etapele parvovirusului canin urmează etapele majorităţii infecţiilor virale.

  1. Infecţia. Căţelul, fie el pui sau adult, este expus particulelor virale prin intermediul materiilor fecale de la un câine infectat. Aceste particule pot proveni din câteva locuri: mediu, sol sau de pe diverse suprafeţe (îmbrăcaminte, încălţăminte, mâinile oamenilor care au intrat în contact cu un câine infectat). E nevoie doar de o cantitate foarte mică de material fecal astfel încât alţi câini să se infesteze cu acet virus.
  2. Incubaţia. Perioada de incubaţie este cuprinsă între trei şi şapte zile. În această perioadă, câinele infectat nu prezintă simptome. În această perioadă, virusul caută în organism celule care se divid cel mai repede – de obicei începe să atace amigdalele sau ganglionii limfatici ai gâtului. Prin vizarea acestor celule care se divid rapid, virusul este capabil să se înmulțească rapid și să invadeze alte părți ale organismului. Odată ce s-a înmulțit și a intrat în fluxul sanguin, virusul va căuta alte surse de celule. Cele mai afectate zone sunt: măduvă osoasă şi celulele care acoperă pereții intestinului subțire La puii mici, parvovirusul poate infecta, de asemenea, inima, care provoacă inflamația mușchiului inimii, funcția slabă a inimii și aritmii.
  3. Boala. Când virusul ajunge în măduva osoasă, acesta atacă celulele imune tinere, ceea ce duce la o scădere a globulelor albe protectoare. Acest lucru slăbește capacitatea organismului de a se proteja și permite virusului să invadeze mai ușor tractul gastro-intestinal. Aici se întâmplă cele mai grave daune. Virusul atacă mucoasa intestinului subțire, ceea ce împiedică tractul gastro-intestinal al câinelui să poată absorbi substanțele nutritive. Acest lucru duce la probleme grave de sănătate, cum ar fi: diaree cu sânge, vărsături, letargie, deshidratare severă, febră. Chiar dacă parvoviroza nu este fatală la toţi câini, cei care nu supraviețuiesc mor de obicei din cauza deshidratării sau șocului – împreună cu daunele cauzate de toxinele septice provenite de la bacteriile intestinale care scapă în fluxul sanguin.
  4. Recuperarea. Recuperarea de la parvovirus variază de la caz la caz. Recuperarea completă poate dura destul de mult, în funcție de gravitatea bolii și de daunele pe care le-a făcut. Câinii care se pot recupera după infecție sunt bolnavi timp de cinci până la zece zile de la începerea simptomelor. Este foarte important ca puii care sunt infectaţi cu parvovirus să primească o nutriție adecvată, astfel încât intestinele lor să se poată vindeca. Câinii care se recuperează după o infecție parvo ar trebui să fie hrăniți cu o dietă blândă, ușor digerabilă. Hill’s, Royal Canin, Eukanuba și Purina fac toate dietele veterinare pe bază de prescripție medicală, care sunt atent formulate pentru a fi echilibrate din punct de vedere nutrițional și blând cu tractul gastrointestinal:

Cât durează parvoviroza?

Care este prognoza pentru un câine cu parvoviroză? Spitalizările durează în general în jur de cinci până la șapte zile, dar acest lucru variază în funcție de gravitatea simptomelor. Cel mai mare risc de deces apare la aproximativ 24-72 de ore după ce simptomele apar. Atunci când un câine este internat în spital, i se oferă multe îngrijiri de susținere și este monitorizat îndeaproape, rata de supraviețuire este de aproximativ 75-80%. Supraviețuirea este mai dificilă dacă câinele nu primește atenție veterinară rapid după ce a prezentat semne clinice.

Cum este diagnosticată parvoviroza?

Există teste pentru detecţia parvovirozei? Da, există teste rapide care dau rezultat concret in aproximativ 10 minute. Acest test necesită un tampon din materiile fecale ale câinelui infectat. În timp ce acest test este corect, un rezultat negativ nu exclude neapărat parvovirusul la un câine simptomatic, deoarece este posibil să nu elimine antigenul viral în momentul testării. Pot fi necesare teste suplimentare în aceste cazuri.

Cum se tratează parvoviroza?

Nu există medicamente care să poată ucide virusul. În schimb, tratamentul pentru parvoviroză este conceput pentru a susține sistemul imunitar al câinelui și pentru a ajuta corpul lui să devină suficient de puternic pentru a combate boala. Câinii și cățelușii cu parvovirus trebuie tratați la medicul veterinar și este posibil să aibă nevoie de spitalizare. Acestea vor fi puse pe picurare și li se vor administra lichide intravenoase pentru a împiedica deshidratarea. De asemenea, li se pot administra medicamente pentru a controla vărsăturile, ceea ce ajută și la prevenirea deshidratării. Dacă un câine cu parvoviroză prinde şi o infecție secundară ca urmare a unui sistem imunitar slăbit, i se administrează şi antibiotice. Câinii adulţi și puii cu parvoviroză trebuie să fie puși în izolare și să fie ținuți departe de alte animale. Veterinarii și asistentele medicale vor purta haine și încălțăminte speciale atunci când le vor trata, care pot fi îndepărtate și igienizate pentru a preveni răspândirea bolii la alți pacienți. Numărul mediu de spitalizare pentru un câine care se recuperează de la parvoviroză este de cinci până la șapte zile. Din păcate, puii nu sunt adesea suficient de puternici pentru a supraviețui situației pe care boala o ia asupra corpului tânăr și mulți vor muri.

 Există remedii la domiciliu pentru tratarea parvovirozei?

Nu există remedii casnice pentru tratarea acestui virus. Singurul tratament care dă roade este cel specializat, aşa cum am menţionat în punctul de mai sus.

 Cum pot preveni apariţia cazurilor de parvoviroză la câinele meu?

Vaccinul împotriva parvovirusului canin este cel mai adesea administrat într-un vaccin combinat  care merge printr-o varietate de acronime: DHPP, DAPP, DA2PP, DHLPP etc. Acest vaccin este considerat un vaccin de bază și trebuie administrat la vârsta de o lună şi jumătate, cu rapel peste o lună. Dacă a trecut prea mult timp între rapeluri, seria de vaccinuri va trebui reluată pentru a menține protecția. Puii ar trebui să socializeze numai cu câinii complet vaccinați până când vor putea fi vaccinați complet. Ar trebui evitate zonele în care statutul de vaccinare nu este asigurat, cum ar fi parcurile pentru câini.

Ce ar trebui să fac dacă bănuiesc, că câinele meu are parvoviroză?

Dacă recunoașteți simptomele menţionate la punctul Care sunt semnele parvovirozei?, trebuie să te adresezi imediat cabinetului veterinar pentru sfaturi. Asigură-te că vei comunica ce simptome are câinele tău și dacă a intrat sau nu în contact cu un câine cu parvovirus confirmat. Majoritatea deceselor cauzate de parvo se întâmplă în decurs de 24 până la 72 de ore de la debutul simptomelor. Cu cât cauți mai repede ajutor, cu atât sunt mai mari șansele de supraviețuire ale companionului tău. Ține câinele departe de alți câini, deoarece se răspândește ușor. Spune-i medicului veterinar dacă ai și alți câini în gospodăria ta, deoarece aceștia vă pot oferi sfaturi despre cum să opreşti răspândirea virusului.

Poate un câine vaccinat să contacteze virusul?

Deși niciun vaccin nu poate promite că va fi 100% eficient, vaccinul împotriva parvovirusului canin este foarte eficient și oferă o protecție excelentă împotriva virusului. Este foarte puțin probabil ca un câine vaccinat corespunzător să se îmbolnăvească de parvovirus canin. Este important să vă asigurați că puii obțin un număr adecvat de rapeluri în funcție de vârsta lor. Dacă un câine vaccinat intră în contact cu un câine bolnav și care elimină activ parvovirusul, nu ar fi nerezonabil să stimulăm vaccinul devreme.

 Poate câinele să se infesteze de două ori cu acest virus?

Deși nu este imposibil, este foarte puțin probabil ca un câine care și-a revenit din parvovirusul canin să-l recapete. Imunitatea pentru parvovirus durează câțiva ani. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că patrupedul tău nu trebuie să fie vaccinat împotriva parvovirusului canin dacă s-a recuperat din trecut. Vaccinările de rutină ar trebui încă efectuate.