Asemeni oamenilor, câinii utilizează propriul lor sistem de comunicare. Adeseori, ne întrebãm ce exprimã un câine atunci când latrã sau urlã, când dã din coadã, când își dã urechile pe spate…

Majoritatea mișcãrilor și a posturilor reprezintã o sursã de informații, adevãrate barometre ce reflectã stãrile sufletești și intențiile prietenilor noștri. Dacă știm să citim limbajul corpului unui câine, vom reuși să-l înțelegem, să-i apreciem atitudinea și să îi anticipăm următoarea mișcare. Pentru că sunt necuvântătoare, câinii „vorbesc” prin limbajul trupului. Vocalizările au un rol secundar față de mesajele pe care le transmite cu trupul său. Dacă învățați cum să interpretați „sentimentele” câinelui dumneavostră, prin observarea posturilor și expresiilor, ascultând ceea ce „spune”, sunteți pe drumul cel bun al comunicării cu el și veți ști să preveniți sau să rezolvați eventualele probleme de comportament.

Succesul în demersul „traducerii” semnalelor emise de trupul câinelui presupune o bogatã experiențã. Începeți să îi studiați mișcãrile acestuia : mergeți cu el într-un parc pentru a observa cum interacționeazã cu alți câini. Este bine să urmãriti separat diferitele pãrți ale corpului patrupedului tău (ochi, urechi, coadã, pãr, întreaga posturã) și, în funcție de poziție, încercați sã ghiciți ce intenționeazã sã facã companionul tău.
Pentru a-ți veni în ajutor, îți prezint în continuare principalele posturi și manifestãri exterioare tipice câinilor.

Postura care denotă încrederea în sine. Poziția corpului câinelui este înaltă, coada ridicată, sau uneori execută o mișcare lentă de măturare. Urechile sunt ciulite, uneori relaxate. Ochii au pupilele relaxate, iar privirea este directă.

Postura care denotă teama. Poziția corpului este joasă, coada coborâtă, îndoită sub corp sau, uneori, execută o mișcare nervoasă de măturare. Patrupedul întoarce capul sau privește într-o parte, astfel încât să i se vadă albul ochilor; pupilele sunt dilatate. Atunci când le este frică, câinii latră, în încercarea de a ține distanța între ei și ceea ce le-a provocat teama. Dacă sunt iritați, câinii au părul zburlit pe ceafă și chiar în zona dianintea cozii. Acest lucru nu denotă neapărat o stare de agresiune, ci numai faptul că este în alertă.

Postura care denotă dominarea. Această postură se recunoaște prin ținuta semeață dintre doi căței; câinele care domină stă deasupra, agață bărbia celui dominat sau își pune labele pe umerii lui. Câinele dominant acceptă cu calm ca alți câini să-i ligă botul. Cățelul care este sigur pe sine se va rostogoli pe spate și își va expune burta; prin această postura invită pe alți câini la joacă. Câinele dominant, în aceste momente, este foarte relaxat și îi privește pe ceilalți câini în ochi.

Postura care indică subordonarea. Atunci când un câine este subordonat are capul și corpul coborâte. Un câine care este dominat permite altui câine să stea deasupra lui sau să îi pună capul pe umeri. În acel moment, câinele care este dominat se rostogolește sau își ferește capul și privirea de alți câini, în timp ce își ascunde coada.

Joaca și invitațiile la joacă. Din moment ce joaca este o activitate la fel de serioasă ca și lupta, reproducerea sau vânătoarea, cățeii au ritualuri exacte prin care își exprimă intențiile pașnice și dispoziția pentru distracție. Atunci când un câine lansează o invitație la joacă, acesta își arcuiește spatele, își agită labele în aer (în special cățeii mici până intr-un an). Chiar și atunci când se joacă mai „dur”, cățeii sunt destul de relaxați. Uneori, câinii atunci când se joacă mimeazã monta, se excitã, dar nu ca în timpul actului sexual. Astfel, se pare cã între cei doi parteneri se creeazã o anumitã relație. Când un câine își înclină corpul cu posteriorul și coada ridicate, picioarele din față coborâte, urechile ridicate și îndreptate înainte, ochii sunt relaxați și câinele „zâmbește” cu gura deschisă, reprezintă o invitație explicită la joacă.

Semne de agresivitate manifestate de către câini. Când un câine este agresiv, manifestarea acestei stări se recunoaște prin următoarele atitudini : cățelul își încordează corpul și picioarele, își înalță capul (având o ținută semeață), urechile sunt îndreptate spre spate, ochii sunt micșorați și privirea o are fixă, își arată colții, coada o ține ridicată, iar blana este zbârlită de-a lungul spatelui, în special în zona cefei și a umerilor.

Atunci când asiști la interacțiunea dintre cățelul tău și alți patrupezi, principala regulă este să-l lași să se comporte în mod adecvat situației și anume : joaca agresivă, adulmecarea părții posterioare a altui câine, încălecarea în semn de dominanță, lătratul în apropierea urechilor a câinelui din vecinătate. Aceste lucruri nu trebuie să te îngrijoreze. În momentul în care cățelul tău își schimbă comportamentul și nu se manifestă cum am prezentat anterior, adică devine nervos, speriat sau înfuriat pe ceilalți căței din preajma lui, trebuie să îl liniștești și să-l îndepărtezi de ceilalți. Pentru a face acest lucru este foarte ușor; este suficient să-l chemi, iar dacă nu îți răspunde îl poți stropi puțin cu apă (fiind o distragere a atenție, nu o pedeapsă). Totuși, dacă câinele tău este prea agitat este bine să îl retragi din zona de acțiune, doar pentru câteva minute, cu ajutorul unei lese, fiind o măsură necesară pentru calmara lui.

Pe lângă situațiile pe care le-am descris anterior, mai grave sunt intervențiile deosebit de agresive ale câinilor din haită. Dacă se întâmplă să te afli cu patrupedul tău în mijlocul unei haite, este bine să nu interpretezi greșit manifestările câinelui. Acesta va lătra foarte tare la câinii străini; se poate întâmpla să nu răspundă la comenzile de calmare. Nu trebuie condamnat pentru acest lucru! Este evident că el te apără, pe tine, o ființă valoroasă, pe care el se simte obligat să o protejeze de orice fel de pericole.

Semne de stress sau relaxare. De multe ori, în situații frustrante, câinele tău poate dezvolta o stare de stress sau de teamă. Aceste momente sunt atunci când îl înveți comenzi noi sau în timpul orelor de dresaj. Semnele de stress manifestate de patrupedul tău pot fi interpretate în funcție de formele de exprimare comportamentală.

Atunci când câinele este stresat, acesta tremură, schelălăie, urinează de frică, urechile sunt date pe spate și pupilele sunt dilatate. Acesta poate produce și o serie de sunete similare gâfâitului în timp ce colțurile gurii sunt trase înapoi. Corpul are o postură joasă, iar coada este lăsată.

Dacă este stresat, câinele va respira mai repede decât de obicei, clipesc des și cască. De asemenea își ling nasul în mod frecvent sau scot limba și o las atârnată. De multe ori adoptă o poziție de retragere : își mișcă trupul cu repeziciune și își întoarce capul.
Pentru a reduce stressul, atât pentru ei, cât și pentru tine sau alte persoane cu care interacționează, câinii folosesc anumite „semnale de calmare”, precum : privesc înapoi, cască, își ling botul, se învârtesc, adulmecă pământul, se mișcă încet, adoptă poziția „șezi” sau stau complet întinși sau devin foarte vioi.

Majoritatea atitudinilor pe care le-am enumerat reprezintã un limbaj opus celui semnalat în cazul interacțiunii agresive. De exemplu, dacã îți mângâi patrupedul pe spate, acesta se va scutura și astfel își va aduce o stare de relaxare.