Câteva informații despre sistemul respirator

Sistemul respirator este format din căile respiratorii mari și mici și plămâni. Când un câine inspiră aer prin nas sau gură, aerul călătorește în traheea, care se împarte în tuburile cunoscute sub numele de bronhii (drepte și stângi), apoi în căile respiratorii mai mici numite bronhiole din plămâni. Bronhiolele se termină în mici saci numite alveole, unde bariera dintre aer și sânge este o membrană subțire.

Cea mai importantă funcție a sistemului respirator este de a furniza oxigen în sânge, care îl distribuie în tot organismul și de a elimina dioxidul de carbon din sânge. Schimbul de oxigen și dioxid de carbon are loc în alveole. Când acest schimb eșuează sau devine ineficient din cauza unor boli, câinele se poate îmbolnăvi grav. Sistemul respirator își protejează propriile căi respiratorii prin încălzirea și umidificarea aerului inhalat și prin filtrarea particulelor. Particulele mari din aer aterizează de obicei pe căptușeala mucoasă a căilor nazale, laringelui, traheei și bronhiilor, după care sunt transportate în gât pentru a fi fie înghițite sau eliminate prin tuse. Particulele mici și microorganismele sunt distruse de sistemul imunitar al organismului. Căile respiratorii superioare asigură, de asemenea, simțul mirosului și joacă un rol în reglarea temperaturii.

Ce se întâmplă când apar tulburări la nivelul sistemului respirator

Când nivelul de oxigen din sânge este prea scăzut (numit hipoxie sau anoxie), câinele va prezenta semne de detresă respiratorie. Nivelurile scăzute de oxigen pot fi cauzate de capacitatea redusă de transport a oxigenului, fluxul sanguin redus prin plămâni și corp, mișcarea insuficientă a gazelor în și din plămâni sau incapacitatea țesuturilor de a utiliza oxigenul disponibil (o afecțiune cauzată de unele otrăvuri). Corpul câinelui încearcă să compenseze nivelul scăzut de oxigen din sânge prin creșterea adâncimii și ritmului respirației, creșterea contracției splinei (pentru a forța mai multe globule roșii în circulație) și creșterea fluxului sanguin și a ritmului cardiac. Dacă creierul suferă de lipsă de oxigen, funcția respiratorie poate fi redusă și mai mult din cauza depresiei activității sistemului nervos. În plus, funcțiile inimii, rinichilor și ficatului pot fi reduse, la fel ca mișcarea și secrețiile normale ale intestinului. Dacă organismul nu este capabil să compenseze nivelul redus de oxigen, poate începe un „cerc vicios” în care toate țesuturile corpului funcționează mai puțin eficient.

Bolile respiratorii sunt frecvente la câini. Deși semne precum tusea și respirația dificilă sunt cauzate cel mai frecvent de probleme ale tractului respirator, ele pot apărea și din cauza tulburărilor altor sisteme de organe, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă.

Câinii foarte tineri, cât și cei mai în vârstă au un risc crescut de a dezvolta boli respiratorii în comparație cu câinii adulți sănătoși. La naștere, sistemul respirator și imunitar nu sunt complet dezvoltate; acest lucru facilitează intrarea și răspândirea în plămâni a multor microorganisme care pot fi nocive. La câinii în vârstă, o scădere a capacității plămânilor de a filtra particulele și de a lupta împotriva infecțiilor poate face ca aceștia să fie mai vulnerabili la boli care se transmit pe cale aeriană și la particulele toxice.

Cauzele tulburărilor pulmonare și ale căilor respiratorii

Tulburările pulmonare și ale căilor respiratorii sunt adesea cauzate de infecția directă cu virusuri, bacterii, ciuperci sau paraziți, precum și de reacții mediate imun sau inhalarea de substanțe iritante sau toxice. Trauma (cum ar fi accident de mașină) poate duce la colapsul unui plămân sau a căilor respiratorii.

O varietate de bacterii trăiesc în mod normal în căile nazale, gât, trahee și, uneori, plămâni, fără a provoca semne de boală. Infecțiile cu aceste bacterii, de obicei inofensive, pot apărea atunci când mecanismele de apărare respiratorie sunt slăbite de o altă infecție (cum ar fi boala Carre  sau parainfluența canină), iritante (cum ar fi fumul sau gazele nocive) sau boli (cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă sau tumorile pulmonare). Există cazuri în care microorganismele nocive pot continua să trăiască în tractul respirator al câinelui în curs de recuperare.

În cazul în care câinii devin stresați poate apărea recidiva, iar câinii respectivi pot deveni sursă de infecție pentru alți câini sau alte animale. Practicile proaste de management, cum ar fi supraaglomerarea, sunt adesea asociate cu condiții precare de salubritate și mediu, care pot duce la infecții mai frecvente și mai severe. Condițiile care favorizează răspândirea infecțiilor apar adesea în canisă, magazinele de animale de companie și unitățile de cazare a câinilor și a altor animale de companie.

Anomalii care sunt prezente la naștere, cum ar fi nările îngustate, alungirea palatului moale, palatul despicat și îngustarea traheei pot cauza disfuncție respiratorie. Tumorile, afectarea căilor respiratorii și colapsul traheei pot duce la respirație dificilă și alte semne de boală respiratorie.

Semne ale tulburărilor pulmonare și ale căilor respiratorii

Simptomatologia prezentă în astfel de tulburări sunt:

  • Secreții nazale (mucus, puroi sau sânge, în funcție de cauză)
  • Tuse care poate fi uscată sau productivă care poate include mucus sau sânge
  • Respirație rapidă (nu întotdeauna un semn de boală, cum ar fi la animalele sănătoase după exerciții fizice)
  • Respirație greoaie sau dificilă; dificultăți de respirație
  • Respirație superficială
  • Semne de durere asociate cu inspirația sau expirația
  • Zgomot în momentul respirației (cum ar fi mormăitul)

Diagnosticarea tulburărilor pulmonare și ale căilor respiratorii

Istoricul câinelui și examinarea fizică făcută de medicul veterinar va ajuta la determinarea posibilei cauze și a locului unde tulburarea respiratorie a început. Radiografiile toracice și gâtului pot fi utile atunci când se suspectează o boală obstructivă a căilor respiratorii. Radiografiile toracice sunt efectuate de obicei pentru câinii cu semne ale căilor respiratorii inferioare, cum ar fi tuse, respirație rapidă, superficială sau greoaie. Analiza gazelor din sânge sau pulsoximetria poate ajuta la evaluarea necesității terapiei cu oxigen la un câine cu probleme respiratorii.

Când se suspectează o boală obstructivă a căilor respiratorii superioare, medicul veterinar va analiza cu atenție nasul, gâtul și căile respiratorii. Când se suspectează o boală pulmonară, medicul veterinar va dori să examineze conținutul plămânului și căile respiratorii ale acestuia. Acest lucru se poate face prin scăldarea traheei sau a sacilor de aer cu un lichid steril și examinarea conținutului lichidului extras; proceduri precum spălarea transtraheală și lavajul bronhoalveolar funcționează în acest fel. Atunci când se suspectează pneumonie bacteriană, spălarea transtraheală sau lichidul de spălare bronhoalveolar poate dezvălui ce tip sau tipuri de bacterii sunt prezente. Analiza microscopică a lichidului din plămâni poate ajuta, de asemenea, la diagnosticarea bolilor pulmonare fungice, parazitare sau alergice.

O altă modalitate prin care medicul veterinar poate colecta material este să folosească un ac fin introdus prin peretele pieptului pentru a retrage o cantitate mică de țesut; această procedură se numește aspirație cu ac fin. Aspiratele pulmonare cu ace fine sunt adesea utile în diagnosticul pneumoniei fungice. La câinii cu acumulare de lichid în cavitatea toracică, o probă din lichidul acumulat este adesea îndepărtată folosind un ac (toracocenteză) pentru a permite evaluarea microscopică a lichidului. Ecografia prin peretele toracic poate fi folosită pentru a diagnostica bolile care apar în jurul plămânilor (precum bolile pleurale) și bolile pulmonare care apar în apropierea pereților toracici.

Apariția bruscă a secrețiilor nazale, strănutului sau ambele pot sugera prezența unei infecții virale sau bacteriene (ambele fiind întâlnite foarte rar la câinii adulți) sau a unui obiect străin în nas. Cazurile persistente pot necesita o examinare suplimentară folosind raze X, tomografie computerizată (CT), examinare cu un endoscop sau o probă de țesut nazal. Evaluarea microscopică a țesutului nazal poate ajuta la diagnosticarea infecțiilor fungice; cu toate acestea, majoritatea infecțiilor bacteriene nazale ale câinilor apar din cauza altor boli nazale. Testele de sânge pentru infecțiile respiratorii fungice sunt uneori folosite în plus față de alte teste și examinări.

Controlul tulburărilor pulmonare și ale căilor respiratorii

Schimbările bruște ale dietei, înțărcarea, frigul, curenții de aer, umezeala, praful, ventilația deficitară și conviețuirea mai multor câini de vârste diferite, toate joacă un rol în apariția bolile respiratorii. Stresul ar trebui, de asemenea evitat sau minimizat, dacă este posibil. Imunizarea poate ajuta la controlul unor tipuri de infecții respiratorii; cu toate acestea, nu este un substitut pentru condițiile de mediu adecvate și îngrijirea câinilor.

Tratamentul general al tulburărilor pulmonare și ale căilor respiratorii

Tulburările respiratorii implică adesea producerea de secreții în exces în sistemul respirator (de exemplu, în nas și plămâni) pe care câinele afectat ar putea să nu le poată îndepărta fără ajutor. Unul dintre obiectivele tratamentului veterinar este de a reduce volumul și grosimea secrețiilor și de a facilita îndepărtarea acestora. Acest lucru poate fi realizat prin controlul infecției, subțierea secrețiilor și, atunci când este posibil, îmbunătățirea drenajului și îndepărtarea mecanică a lor.

Câinii cu tulburări respiratorii ar trebui, în mod normal, să primească multă apă, cu excepția cazului în care medicul veterinar le indică altfel. Creșterea umidității în aer poate ajuta la îndepărtarea mai ușoară a secrețiilor din căilor respiratorii. Medicamentele pentru tuse (expectorante) sunt uneori folosite pentru a fluidiza secrețiile și pentru a le face mai ușor de eliminat; cu toate acestea, acestea sunt rareori utile. Dacă obstrucția căilor respiratorii este severă, cantitățile mari de secreții pot fi nevoite să fie aspirate de către medicul veterinar.

Când un animal are tuse neproductivă, uneori se folosesc medicamente pentru a suprima tusea. Rezistența crescută a căilor respiratorii cauzată de contracția mușchilor bronșici este uneori tratată cu bronhodilatatoare, care extind căile respiratorii și pot fi prescrise câinilor cu afecțiuni asemănătoare astmului și boli respiratorii cronice. Antihistaminicele pot fi folosite pentru a atenua constricția declanșată de alergii. Constricția tuburilor bronșici poate fi, de asemenea, redusă în mod semnificativ prin eliminarea factorilor iritanți, prin utilizarea de sedative ușoare sau prin reducerea perioadelor de excitare. Dacă este prezentă o infecție bacteriană, se administrează adesea antibiotice. Diureticele (medicamente care ajută organismul să scape de excesul de lichid) sunt uneori utilizate atunci când un câine are lichid cumulat în plămâni.

Atunci când o boală respiratorie are ca rezultat o lipsă de oxigen în sânge, aceasta poate fi de obicei corectată prin administrarea de oxigen. Totuși, acest lucru trebuie făcut cu atenție, deoarece prea mult oxigen poate duce la alte probleme.

Poți citi mai multe despre:

Boli respiratorii la câini

Probleme respiratorii frecvente la câini

Bolile respiratorii specifice rasei la câini: de la buldog la terrieri  

Sursă foto: freeimages.com