Ce este suflul cardiac la pisici?

Suflul cardiac este un zgomot anormal al inimii observat în timpul ascultației. De obicei, există doar două sunete ale inimii care sunt considerate normale. Un zgomot suplimentar al inimii este considerat un suflu al inimii și este o constatare comună la pisicile de vârstă mijlocie până la bătrâne. În unele cazuri, se întâlnește și la pisicile mai tinere și poate fi o problemă congenitală.

Zgomotul de „sâsâit” sau murmurul inimii în sine este cauzat de fluxul sanguin turbulent prin inimă. Sângele ar trebui să treacă prin cele patru camere ale inimii și prin intermediul valvelor într-un mod lin. Când există bariere în calea trecerii sângelui, apar turbulențe și modifică sunetele normale ale inimii.

Turbulențele pot fi cauzate de defecțiuni ale supapelor cardiace, găuri în pereții inimii sau arterelor sau îngustarea vaselor de sânge sau a camerelor inimii. Turbulențele pot apărea și din cauza emoției și a ritmului cardiac rapid sau subțierea sângelui (anemie).

Suflul cardiac este clasificat în trei moduri:

  • Intensitatea murmurului
  • Configurație (când murmurul este cel mai puternic în timpul contracției și relaxării inimii)
  • Localizarea murmurului (se observă în timpul ascultației)

Veterinarii notează suflul cardiac pe o scară de la 1 la 6, în funcție de cât de puternic este la ascultare. Aceasta este o scară subiectivă bazată pe ceea ce aude medicul veterinar în timp ce ascultă inima cu un stetoscop.

  • Gradul I: se aude doar de o ureche antrenată
  • Gradul II: se aude destul de încet
  • Gradul III: gradul intermediar și cel mai frecvent de suflu cardiac
  • Gradul IV: suflu mai puternic care iradiază în inimă, adesea pe ambele părți ale pieptului
  • Gradul V: suflu puternic al inimii auzit înainte ca stetoscopul să atingă chiar pieptul și adesea are o vibrație resimțită atunci când peretele toracic este atins
  • Gradul VI: cel mai puternic suflu al inimii auzit înainte ca stetoscopul să atingă pieptul și are adesea o vibrație resimțită atunci când peretele toracic este atins

Găsirea locației suflului cardiac este dificilă la pisici din cauza cavităților toracice mici și adesea acest suflu se aude cel mai bine de-a lungul sternului. Configurația depinde de sunetul suflului în timpul sistolei sau diastolei inimii. Unele sufluri cardiace apar pe tot parcursul ciclului de contracție cardiacă și sunt denumite sufluri continue sau în sens invers.

Gradul, localizarea și configurația suflurilor cardiace sunt utile pentru găsirea cauzei principale. Suflurile cardiace pot fi congenitale sau dobândite. Cele congenitale sunt prezente la naștere sau imediat după naștere și sunt adesea asociate cu defecte cardiace. Aceste sufluri pot fi foarte liniștite la începutul vieții și nu se găsesc întotdeauna decât mai târziu, odată cu creșterea și maturizarea pisicii. Suflurile cardiace dobândite apar în orice moment al vieții și pot fi benigne sau pot fi asociate cu boli de inimă (cardiomiopatie).

În cazul suflurilor cardiace benigne nu există o boală cardiacă care să cauzeze zgomote cardiace anormale. Se găsesc adesea la pisicile de orice vârstă, sunt de obicei intermitente și sunt liniștite atunci când sunt ascultate stetoscopul.

Simptomele suflului cardiac la pisici

De multe ori, proprietarii pisicilor nu vor observa niciun simptom până când boala cardiacă progresează și se dezvoltă semne de insuficiență cardiacă congestivă sau tromboembolism (cheaguri de sânge). Suflurile inimii sunt de obicei găsite întâmplător în timpul unui examen fizic de rutină. Medicul veterinar va discuta cauzele posibile și următorii pași pentru diagnostic.

Simptomele bolilor cardiace severe, insuficienței cardiace și tromboembolismului includ:

  • Pierderea cronică în greutate sau pierderea musculară
  • Scăderea apetitului
  • Ascunderea comportamentului
  • Slăbiciune
  • Tuse sau respirație șuierătoare
  • Intoleranță la efort
  • Frecvență respiratorie crescută în repaus
  • Efort crescut pentru a putea respira, respirație cu gura deschisă, respirație abdominală, respirație asincronă (pieptul se ridică când abdomenul se trage și abdomenul se ridică când pieptul se trage în interior), pisica stă cu gâtul întins
  • Fluide la nivelul cavității bucale și nazale
  • Schimbarea culorii gingiilor în albastru, gri sau alb
  • Letargie
  • Colaps
  • Paralizia membrelor posterioare
  • Vocalizare dureroasă
  • Pisoii cu suflu cardiac congenital se opresc din creștere

Cauzele suflului cardiac la pisici

Cauza suflului cardiac la pisici variază în funcție de originea lor benignă sau structurală. Cauza unui suflu cardiac la o pisică se poate datora diferitelor condiții de bază, cum ar fi:

  • Stimularea sau anxietatea
  • Hipertensiune arterială
  • Cardiomiopatie hipertrofică: moștenită sau dobândită secundară hipertiroidismului
  • Cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
  • Cardiomiopatie restrictivă
  • Defecte ale peretelui inimii sau găuri în pereții inimii (defecte ale septului atrial sau ventricular)
  • Deficiențe ale valvei cardiace
  • Stenoza valvelor
  • Ductus arteriosus patentat,  un defect cardiac care apare atunci când vasul de sânge prenatal numit ductus arteriosus rămâne deschis după naștere, deviind sângele departe de plămâni
  • Tetralogia lui Fallot fiind reprezentată de malformații congenitale severe ale inimii
  • Tromboembolism
  • Dirofilarioza
  • Endocardită (infecție a uneia sau mai multor valve cardiace)

Pisicile din rasa Maine Coon sunt predispuse la cardiomiopatia hipertrofică și cardiomiopatia hipertrofică obstructivă. Rasele persane, American Shorthair și British Shorthair  sunt, de asemenea, predispuse la cazuri mai puțin severe de cardiomiopatie hipertrofică moștenită. Pisicile din rasa siameză au o incidență mai mare a ductus arteriosus patentat congenital și cardiomiopatie dilatativă moștenită.

Diagnosticul suflului cardiac la pisici

Cauza suflului cardiac la pisici nu este de obicei găsită folosind doar un stetoscop, deși acest lucru poate fi util în determinarea locației, configurației și gradului suflului. Din păcate, un suflu cardiac benign poate suna ca un suflu cardiac cauzat de o boală cardiacă severă.

Medicul veterinar va recomanda analize complete de sânge, inclusiv un proBNP cardiac, care oferă o valoare numerică cuantificabilă cantității de întindere a mușchiului cardiac. Un nivel crescut de proBNP nu este întotdeauna semnificativ din punct de vedere clinic, dar împreună cu semnele clinice, poate fi util să dezvăluie boala cardiacă subiacentă.

Analiza de sânge poate ajuta la excluderea anemiei sau a bolilor sistemice subiacente, cum ar fi hipertiroidismul, care pot contribui la boli de inimă.

Radiografiile toracice sunt adesea recomandate pentru a evalua dimensiunea inimii, vasele care merg spre și dinspre inimă și pentru a evalua plămânii pentru orice semne de insuficiență cardiacă.

O ecografie cardiacă este considerată standardul pentru a investiga cauza care stă la baza suflului cardiac. Uneori este recomandată o electrocardiogramă dacă se observă un ritm cardiac anormal. Adesea, metoda Doppler de monitorizare a tensiunii este efectuată și din cauza incidenței ridicate a hipertensiunii arteriale la pisicile de vârstă mijlocie și în vârstă cu boli cardiace subiacente.

Tratamentul suflului cardiac la pisici

Un suflu cardiac nu necesită neapărat tratament, dar poate fi necesar să se rezolve cauza de bază a suflului cardiac. Tratamentul depinde de cauza de bază și de severitatea suflului cardiac. Suflurile benigne nu necesită de obicei niciun tratament. Adesea, vârsta pisicii, starea de sănătate și costul terapiei sunt considerații majore în tratamentul bolilor de inimă la pisici.

Insuficiența cardiacă congestivă, în funcție de severitatea sa, necesită adesea spitalizare, diuretice, medicamente cardiace și oxigenoterapie. În multe cazuri de insuficiență cardiacă, acumularea de lichid în jurul plămânilor trebuie îndepărtat printr-o procedură numită toracocenteză pentru a permite plămânilor să se extindă complet.

Unele sufluri cardiace congenitale, cum ar fi mici găuri în pereții inimii sau unele defecte septale, se pot rezolva de la sine în decurs de 6 luni de la naștere. În unele cazuri de boli cardiace congenitale, intervenția chirurgicală este necesară pentru putea fi rezolvate, cum ar fi închiderea unui ductus arteriosus patentat sau unui defect septal.

Tratamentul altor afecțiuni subiacente, cum ar fi anemia sau hipertiroidismul, poate ajuta la suflul cardiac subiacent. Fiecare caz este diferit, așa că medicul veterinar va lucra pentru a determina cel mai bun plan de diagnostic și tratament, în timp ce va discuta și despre prognoza pisicii.

Recuperarea și gestionarea suflului cardiac la pisici

Monitorizarea atentă a suflurilor cardiace și a bolilor cardiace este necesară pentru a verifica progresia afecțiunii. Gestionarea insuficienței cardiace congestive și a unor probleme cardiace congenitale la pisici se face adesea cu medicamente specifice, suplimente cardiace și modificări ale dietei pe tot parcursul vieții.

Prognosticul variază de la excelent atunci când se constată prezența suflului cardiac benign până la grav când se descoperă boli cardiace congenitale sau dobândite de grad sever. Prognosticul pe termen lung variază în funcție de cauza de bază a suflului cardiac și de răspunsul la tratament. Accentul nu este pus pe vindecare în majoritatea cazurilor, ci mai degrabă pe calitatea vieții și confortul pisicii tale.

Află mai multe informații despre Suflul cardiac la câini.

Sursă foto: freepik.com