Paralizia reprezintă incapacitatea de a mișca unul sau mai multe membre și apare atunci când creierul, măduva spinării, nervii și mușchii nu comunică corespunzător pentru a produce mișcări normale ale corpului.

Receptorii nervoși primesc în mod normal aceste mesaje și le trimit de-a lungul măduvei spinării către creier. Creierul trimite apoi un mesaj înapoi în măduva spinării către nervii care duc spre mușchi. În funcție de cauza care stă la baza, picioarele unui câine pot fi parțial paralizate (pareza) sau complet paralizate.

Paralizia poate afecta fie doar picioarele din spate, sau picioarele din față sau toate cele patru membre (tetraplegie). Paralizia piciorului din față este adesea asociată cu leziuni ale rădăcinilor nervoase de la gât și umăr, sau cele care provin de la plexul brahial din axilă. Paralizia picioarelor din spate provine din rănirea spatelui sau coccixului sau a nervilor localizați între măduva spinării și picioarele posterioare (plexul lombo-sacral).

Deteriorarea uneia dintre aceste zone întrerupe comunicarea dintre nervi, creier și măduva spinării, provocând paralizie sau pareză. Traumatismele nervoase sunt cea mai frecventă cauză a paraliziei la câini.

Cauzele paraliziei la câini

Un câine poate deveni parțial sau complet paralizat din mai multe motive. Trauma, cum ar fi lovitura de mașină, este cea mai frecventă cauză de paralizie la câini. Deși paralizia poate apărea la orice rasă de câini și la orice vârstă, unele rase sunt mai predispuse la afecțiuni medicale care ar putea duce la paralizie, cum ar fi:

  • Boala discului intervertebral rezultă din proeminența materialului discului între oasele coloanei vertebrale, ceea ce provoacă compresia măduvei spinării. Teckelul, Basset Hounds și alți câini cu spate lung sunt mai predispuși decât alte rase.
  • Mielopatia degenerativă este o afecțiune genetică care provoacă distrugerea nervilor care provin din măduva spinării. Câinii mai în vârstă și rasele precum Ciobănescul German, Boxerul, Welsh Corgi și Chesapeake Bay Retrievers sunt predispuși la această afecțiune.
  • Embolia fibrocartilaginoasă. Embolia fibrocartilaginoasă apare atunci când o bucată de cartilaj dintr-un disc vertebral lezat intră în fluxul sanguin și se fixează într-o arteră spinală, blocând fluxul de sânge către o secțiune a măduvei spinării. Această afecțiune este mai frecventă la rasele mari și gigantice, cum ar fi Labrador Retriever și Bernese Mountain Dog. Cu toate acestea, rasele mici, cum ar fi Schnauzer miniatural și Yorkshire Terrier au o incidență ridicată.

Alte cauze ale paraliziei la câini sunt:

  • Paralizia în urma mușcăturii de căpușă
  • Boala Carre
  • Rabia
  • Boli fungice
  • Inflamație sau infecție a sistemului nervos (viral sau bacterian)
  • Infecție sau inflamație a mușchilor (polimiozită)
  • Inflamația nervilor (polinevrită)
  • Vas de sânge spinal blocat (embolie)
  • Flux sanguin blocat către picioarele din spate (embolie aortică)
  • Cancer la creier sau măduva spinării
  • Toxina bacteriana botulinică
  • Miastenia gravis (o tulburare care provoacă slăbiciune musculară extremă)
  • Hipotiroidism
  • Malformație genetică a coloanei vertebrale
  • Expunerea severă sau cronică la pesticide sau insecticide, în special la organofosfați, care pot provoca perturbări ale sistemului nervos.

Simptomele paraliziei la câini

Simptomele paraliziei la câini includ:

  • Incapacitatea de a mișca toate cele patru picioare
  • Incapacitatea de a mișca picioarele din spate (paraplegie)
  • Incapacitatea de a flexa articulațiile membrelor afectate
  • Lipsa controlului complet al membrelor
  • Târârea picioarele din spate
  • Câinele se împiedică sau își lovește picioarele între ele când merge
  • Letargie

  • Pierderea masei musculare
  • Durere de gât, caracterizată prin ținerea capului în jos, șchiopătare la nivelul picioarelor din față și reticența de a mișca capul sau de a sări
  • Dureri de coloană sau de picioare
  • Lipsa răspunsului la durere în labe
  • Coada moale
  • Mers șchiopătat sau anormal
  • Incapacitatea de a urina
  • Incapacitatea de a avea mișcări intestinale sau incontinență fecală
  • Constipaţie
  • Sindromul Horner pe aceeași parte a corpului cu piciorul paralizat, caracterizat printr-o pupila mică, pleoapa parțial închisă și proeminența pleoapei a treia.

Diagnosticul paraliziei la câini

Dacă câinele tău este paralizat sau prezintă semne de paralizie parțială, medicul veterinar va efectua un examen fizic complet, inclusiv verificarea reflexelor neurologice.

O parte a examenului neurologic va evalua membrele, capul, picioarele și spatele câinelui pentru durere sau lipsa unui răspuns normal la durere. Este important să spui toate informațiile despre sănătatea câinelui tău medicului veterinar, inclusiv orice posibile răni și orice expunere la căpușe sau călătorii pe care le-ar fi avut.

Veterinarul poate efectua analize de sânge, inclusiv o hemoleucogramă completă și un panou de chimie și analiză de urină. Aceste teste vor detecta inflamația, infecția sau prezența unei boli transmise de căpușe.

În timp ce razele X pot fi utile inițial pentru a căuta anomalii ale coloanei vertebrale, o scanare CT sau RMN va oferi o imagine mai detaliată a creierului și a coloanei vertebrale a câinelui tău. O probă de lichid cefalorahidian poate fi, de asemenea, luat de către medicul veterinar pentru a detecta semne de inflamație sau infecție. Rezultatele acestor teste preliminare ar putea indica necesitatea unei biopsii a mușchiului sau a nervului.

Stimularea electrică a nervilor poate fi utilizată pentru a determina locația exactă a unei leziuni nervoase și pentru a determina amploarea leziunii sau pentru a evalua funcția nervului lezat.

Este extrem de important să se determine locația exactă a problemei, deoarece cu cât o leziune nervoasă este mai aproape de mușchi, cu atât este mai mare șansa de recuperare după paralizie.

Tratamentul paraliziei la câini

În funcție de cauza de bază a paraliziei câinelui tău, poate necesita spitalizare cu terapie intensivă.

Câinii paralizați sunt adesea internați în spital în timpul perioadei de diagnostic, deoarece radiografiile coloanei vertebrale, tomografia computerizată, RMN, recoltarea de lichid cefalorahidian și biopsiile necesită anestezie. Nervii se pot regenera după o leziune, dar este un proces lent (2,5 cm pe lună), iar revenirea la funcționarea completă este determinată de localizarea exactă a leziunii nervoase.

Nu există multe lucruri pe care veterinarul le poate face pentru a ajuta la regenerarea nervilor, deși terapia cu laser și acupunctura s-au dovedit a fi promițătoare în a ajuta la accelerarea procesului. Medicamentele antiinflamatoare precum carprofenul sau prednisonul pot fi prescrise dacă este prezentă tumefierea. Pot fi utilizate medicamente de relaxare musculară, cum ar fi metocarbamol, în special la câinii care suferă de boala discului intervertebral..

Medicamentele pentru durere sunt, de asemenea, importante pentru a menține confortabil câinii afectați; durerea ușoară poate fi controlată cu medicamente orale, în timp ce durerea severă va necesita spitalizare pentru medicamente intravenoase.

Dacă câinele tău nu poate urina sau are probleme cu urinarea, va avea nevoie de un cateter urinar plasat pentru a-și goli vezica urinară în timp ce este internat. Câinii cu boala discului intervertebral sau anumite tumori pot fi supuși unei intervenții chirurgicale pentru a decomprima zonele afectate și, uneori, funcția membrelor poate fi restabilită.

Recuperarea și gestionarea paraliziei la câini

Probabilitatea ca un câine să revină la funcționarea completă depinde de cauza paraliziei lor. Sindromul Horner indică faptul că o rădăcină nervoasă a fost ruptă și șansa de recuperare după acest tip de paralizie este puțin probabilă.

Cu toate acestea, dacă câinele tău are o mișcare voluntară a membrelor, împreună cu senzația de durere și prezența reflexelor spinale în primele 2 luni, prognosticul său pentru recuperare este mai bun. Câinii care și-au pierdut capacitatea de a urina vor necesita golirea vezicii urinare acasă în mod regulat.

Veterinarul te va învăța cum să efectuezi această metodă corespunzător. Folosirea unui scutec pentru câini va ajuta la menținerea curată a câinilor cu incontinență fecală. În timpul procesului de recuperare, este esențial ca un câine paralizat să poarte guler de protecție pentru a evita autorănirea.

Dacă nu există nicio mișcare sau senzație în membrul afectat în trei până la șase luni, amputarea poate fi cea mai bună opțiune pentru a oferi câinelui tău cea mai bună calitate a vieții. Veterinarul te poate sfătui cu privire la ceea ce este mai bine pentru cățelul tău. Îngrijirea adecvată a câinilor paralizați este importantă pentru a preveni rănile de decubit. Tehnicile pentru a menține câinele cât mai confortabil posibil includ:

  • Câinele trebuie să stea pe o suprafață moale.
  • Schimbarea poziției lor.
  • Aplicarea de căldură și masaj.
  • Folosind unui ham de ridicare reglabil sau scaun cu rotile special pentru a-l plimba.

Prevenirea paraliziei la câini

Asigură-te că blănosul tău este întotdeauna supravegheat poate ajuta la prevenirea oricăror posibile răni sau traume care ar putea provoca paralizie. Vaccinarea este crucială pentru a ajuta la prevenirea bolilor virale, cum ar fi boala Carre și rabia. De asemenea, este important să îți deparazitezi extern câinele în mod regulat pentru prevenirea mușcăturilor de căpușă.

Depistarea câinilor de reproducție pentru afecțiuni genetice precum miastenia gravis și mielopatia degenerativă poate ajuta, de asemenea, la prevenirea căilor lor să dezvolte paralizie în viitor.

Dacă câinele tău nu merge normal sau bănuiești că este paralizat, aceasta este o urgență medicală. Câinele tău trebuie examinat imediat de medicul veterinar sau la cel mai apropiat spital veterinar de urgență.  Această vizită este crucială, deoarece paralizia se agravează adesea rapid, împreună cu probabilitatea ca blănosul tău să-și recapete funcția normală a corpului.

Află mai multe informații despre:

Paralizia la pisici

Blocarea tractului urinar la câini

Cum să ai grijă de un câine paralizat

Cum să ai grijă de o pisică paralizată

Sursă foto: freepik.com