Ce este dirofilarioza?

Dirofilarioza este o boală gravă și potențial fatală la animalele de companie din întreaga lume. Este cauzată de viermi (Dirofialria immitis) care se localizează în inimă, plămâni și vasele de sânge asociate, provocând boli pulmonare severe, insuficiență cardiacă și leziuni ale altor organe. Dirofilaria afectează câinii, pisicile și dihorii, dar viermii inimii trăiesc și la alte specii de mamifere, inclusiv lupi, vulpi, lei de mare și, în cazuri rare, oameni. Deoarece speciile sălbatice, cum ar fi vulpile și lupii, trăiesc în apropierea multor zone urbane, sunt considerate purtători ai bolii.

Transmiterea dirofilariozei la animalele de companie

Tânțarul joacă un rol esențial în ciclul de viață al acestei boli. Femelele de țânțari adulte care trăiesc într-un animal infectat produc viermi microscopici, numiți microfilarii, care circulă în sânge. Când un țânțar mușcă și suge sângele de la un animal infectat, preia aceste microfilarii, care se dezvoltă și se maturizează în larve în „stadiul infecțios” pe o perioadă de 10 până la 14 zile. Apoi, când țânțarul infectat mușcă un alt câine, pisică sau animal sălbatic, larvele infecțioase sunt depuse pe suprafața pielii animalului și intră în noua gazdă prin rana mușcăturii țânțarului.

Odată ajunse într-o nouă gazdă, este nevoie de aproximativ 6 luni pentru ca larvele să se dezvolte în stadiul de adult. Ajunși la stadiul de adult, viermii inimii pot trăi între 5 și 7 ani la câini și până la 2 sau 3 ani la pisici. Datorită longevității acestor viermi, fiecare sezon de țânțari poate duce la un număr tot mai mare de viermi la un animal de companie infectat.

Simptomele dirofilariozei la animalele de companie

În cazul câinilor, în stadiile incipiente ale bolii, simptomele dirofilariozei pot fi subtile sau nu prezintă nici un simptom. Cu cât persistă mai mult timp infecția, cu atât simptomele vor apărea. Câinii activi, câinii puternic infectați cu dirofilarii sau cei cu alte probleme de sănătate prezintă adesea semne clinice pronunțate, precum: tuse ușoară, reticența la exerciții fizice, oboseală după o activitate moderată, scăderea poftei de mâncare și scădere în greutate. Pe măsură ce boala progresează, apar simptome precum insuficiența cardiacă și burtă balonat (din cauza excesului de lichid din abdomen). Câinii infestați cu un număr mare de viermi pot dezvolta blocări bruște ale fluxului sanguin în inimă, ceea ce duce la o formă de colaps cardiovascular care pune viața în pericol. Acesta se numește sindrom caval și este marcat de un debut brusc de respirație dificilă, gingii palide și urină cu sânge.

În cazul pisicilor, simptomele dirofilariozei pot fi foarte subtile sau foarte dramatice. Simptomele pot include tuse, crize asemănătoare astmului, vărsături, lipsa poftei de mâncare sau scădere în greutate. Ocazional, o pisică afectată poate avea dificultăți de mers, poate leșina sau prezenta convulsii sau poate suferi de acumulare de lichid în abdomen. Din păcate, primul semn în unele cazuri este prăbușirea bruscă a pisicii sau moartea subită.

Riscul de infestare cu dirofilarii la animalele de companie

Plecăm de la ideea preconcepută că sunt doar câteva zone geografice în apropierea apelor/lacurilor/deltelor, care reprezintă locurile favorabile evoluţiei gazdelor intermediare, necesare transmiterii microfilariilor în perioada de invazie a țânțarilor.

Condiţiile necesare evoluţiei bolii într-un areal sunt următoarele:

  • Gazdele receptive: câinele domestic sălbatic, felinele domestice şi sălbatice, calul şi omul.
  • Rezervorul stabil de boală: câinii netrataţi şi animalele sălbatice în care paraziţii adulţi trăiesc aproape opt ani şi mai ales în cazul câinilor comunitari, ce reprezintă un veritabil rezervor de microfilarii.
  • Populaţia stabilă de specii-vector: țânțarii – 70 de specii transmit filariile (Aedes – 29 specii; Anopheles – 12 specii; Culex – 14 specii; Mansonia – 6 specii; Psorophora – o specie; Coquilletidia – o specie).

  • Climatul favorabil. Temperatura favorabilă pentru trecerea parazitului la stadiile L1-L2-L3 în corpul ţânţarului necesită temperaturi de peste 14 grade Celsius (sub această temperatură, evoluţia stagnează) în mediu timp de 24 de ore zilnic, trei săptămâni – până la 28 de grade, însă maturarea de la L2-L3 se face mai repede în 10-14 zile. Temperaturile favorabile duratei de viaţă a ţânţarului: 3 săptămâni vara – câteva luni iarna, ţânţari ce au prezente L3 în organism – câteva generaţii (6-10 generaţii).

Ce trebuie să știi despre testarea pentru dirofilarioză?

Dirofilaria este o boală gravă, progresivă. Cu cât este detectat mai devreme, cu atât prognosticul este unul favorabil. Există puține simptome timpurii de boală atunci când un câine sau o pisică este infectat/infectată cu dirofilarii, deci este importantă detectarea prezenței acestora cu un test specific. Testul necesită doar o mică probă de sânge și funcționează prin detectarea prezenței proteinelor dirofilariilor. Rezultatele se obțin rapid, iar în cazul în care  companionul tău este pozitiv, medicul veterinar va efectua teste suplimentare.

Când ar trebui să fie testat animalul meu de companie?

Efectuarea testului pentru detectarea dirofilariilor se face diferit. În cazul câinilor testarea pentru dirofilarioză se face anual. Infecția cu dirofilaria la pisici este mai greu de detectat decât la câini, deoarece pisicile sunt mult mai puțin susceptibile decât câinii de a avea dirofilaria adultă. Metoda cea mai des utilizată pentru screening-ul pisicilor include utilizarea atât a unui antigen, cât și a unui test de anticorpi (testul „anticorp” detectează expunerea la larvele de viermi cardiace).

Tratamentul dirofilariozei la animalele de companie

Nimeni nu vrea să audă că blănosul lui are dirofilarioză, dar vestea bună este că majoritatea animalelor de companie infectate pot fi tratate cu succes. Scopul este să se stabilizeze în cazul în care prezintă semne de boală, apoi se ucid toți viermii adulți și imaturi, menținând în același timp efectele secundare ale tratamentului la minimum.

Tratamentul se va baza pe diminuarea până la dispariție a simptomelor produce de dirofilarii. În cazuri severe, medicul veterinar poate efectua o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta fizic toate dirofilariile. După tratament, medicul va continua testarea pentru dirofilarie, de multe ori începând cu șase luni după ce tratamentul s-a încheiat.

Află mai multe informații despre:

Dirofilarioza la câini

Dirofilarioza la pisici

Sursă foto: freeimages.com